Ștefan cel Mare și cine am ajuns ca neam

16

Cine își respectă istoria, neamul, țara, limba e dator să meargă măcar odată la Mănăstirea Putna și să se reculeagă la mormântul marelui nostru domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt. Sunt emoții pe care cuvintele nu le pot descrie. La propriu, mi-au dat lacrimile să văd călugării și enoriașii având un respect enorm și devotament pentru Sfântul Ștefan.

În sfârșit am găsit liniștea sufletească, aici, în raiul de la Mănăstirea Putna. Pentru că totul resipră aici românește, pentru că slujbele îi cinstesc pe marii noștri eroi. Pentru că aici nu auzi altă limbă decât cea a mamei, firească, naturală, limba română. Pentru că preoții nu te îndeamnă să îl cinstești pe un Kiril, un Vladimir sau un Markel. Dar te îndeamnă să îl cinstești pe Ștefan, domn cel mare, care a purtat 36 de războaie pentru unitatea și integritatea noastră ca neam și țară. A construit biserici, pentru dăinuirea creștinătății noastre.

Și noi astăzi ce avem? Un cap plecat pe care toate săbiile să-l taie. O bucată de popor pierdut în timp, istorie și spațiu, care nu știe ce identitate are și încotro vrea să meargă. Un popor căruia îi este rușine să vorbească în limba mamei sale și preferă să se exprime într-o limbă străină, a celor care au venit să ne ocupe, să ne dezbine, să ne dezrădăcineze. Să știți că le-au reușit în mare parte. Cu regret spun lucrul acesta, dar e un fapt care e cât se poate de adevărat.

La mormântul lui Ștefan cel Mare mi-a fost rușine de cine am ajuns ca neam. Mi-a fost rușine că am ajuns niște cozi de topor care sună în gol, sună a pustiu și rece. Niște oameni mincinoși și fără scrupule, gata să vindem tot ce avem și pe cine avem mai scump pentru a ne asigura un moment de glorie. Cu siguranță, domnitorul nostru nu asta a crezut că vom deveni. Idealul său cel sfânt ca să stăm strajă la hotare și să păzim acest pământ nu a fost realizat. Suntem niște ratați din punctul acesta de vedere.

Mesajul Sfântului Ștefan de pe icoana de la Mănăstirea Putna este extrem de profund: ”Mai presus de tihna noastră stă datoria sfântă de a apăra ființa și neatârnarea țării noastre”.

Și noi ce am făcut? Ne închinăm unei biserici ruse care ne-a distrus identitatea. Am pierdut tot ce am avut mai sfânt.

Ce mai putem face? Să ne întoarcem la rădăcini. Să învățăm istoria. Să ignorăm tot ce nu ne aparține nouă ca neam. Să ne cinstim înaintașii noștri. Prin noi mai curge sângele lui Ștefan Voievod?! Să îl găsim în noi și să ne pătrundem de responsabilitatea imensă care stă pe umerii noștri. Oare chiar nu mai avem niciun pic de Ștefan în noi? Chiar nimic?!

Informația este putere, informați-vă corect!

Cu respect, Elena Robu

Distribuie.