Statul independent R. Moldova a eșuat

22

Scriam la începutul anului despre faptul că R. Moldova ca stat independent nu are viitor, din cauza unei societăți care nu poate produce elite politice, pentru că timp de 25 de ani nu s-a găsit nicio persoană de la conducere căreia să îi pese de interesul național al acestui teritoriu. Totul rămâne în vigoare.

Iată mai jos câteva dintre declarațiile deputatului din primul Parlament, Andrei Țurcanu, în cadrul emisiunii Alb&Negru de la UNIMEDIA.
*Semnarea Declarației de Independență a fost doar o verigă într-un lanț de mari manifestări culturale care atunci viza un singur lucru – ruperea imperiului sovietic.

*Mulți dintre deputați pe atunci nu știau cum să voteze în ziua de 27 august 1991. Se credea că URSS se va reface. Unii deputați s-au aflat departe de țară, la odihnă.

*Ceea ce s-a întâmplat la Moscova a fost hotărâtor pentru republicile unionale.

*Mulți încearcă să face scenarii geopolitice, dar nu cred că scenariul Independenței a fost scris la Moscova. În istorie apar momente de unde nici nu te aștepți.

*La Moscova, forța hotărâtoare a fost Boris Elțin. Între timp, și în republicile periferice s-au găsit doritori să fie președinți. Dar exista și entuziasmului poporului de atunci de a se rupe de URSS, de a fi liberi. Astăzi nu mai există așa ceva, doar se plătește, se hrănește, se organizează muzică, se aduc sarmane. Asta este deja manipulare, nu demostrație populară.

*Ideea de Unire a apărut mai târziu. Dar Bucureștiul a spus NU, adică a tăcut categoric. Atunci România era hărțuită din toate părțile, era în situația Iugoslaviei de mai târziu. Dacă se producea unirea, putea ca această hărțuire să dezmembreze statul român. Asta a fost logica celor de la București care au decis să nu se facă unirea. Era un scenariu plauzibil. Dar nu se pune problema de trupele rusești, ele erau într-o derută totală. Nu se știe dacă era un scenariu dirijat doar de Moscova. Puterea care a decis cel mai mult în Iugoslavia a fost Germania.

*Primul președinte al R. Moldova Mircea Snegur nu a vorbit niciodată în public despre unire, dar cred că în unele momente își dorea unirea. A fost ușor influențabil. Ușor se aprinde, ușor se stinge, este explozibil uneori unde nu trebuie, este întârziat acolo unde ar trebui să ia o decizie categorică. În Parlament erau două forțe: democratice și agrariene. Care îl luau în mâini în anumit moment acela era Mircea Snegur.

*A fost marea greșeală a primului președinte aderarea la CSI. A mai fost și ciocnirea șampaniei la Moscova cu Igor Smirnov. Dar a fost o greșeală strategică că s-a dus acolo. Mircea Snegur era pe atunci un bun moldovean, dar venea din nomenclatura sovietică. Cu siguranță, a fost chemat de Elțin și el nu a putut să refuze, pentru că ceva din șurubașul cela a spus “Du-te” și el s-a dus. Ar fi putut găsi motive să nu plece, dar pentru asta trebuia să mai multă voință.

*Președinția dlui Lucinschi a fost un total tembelism. El n-a făcut greșeli pentru că nu a făcut nimic. Asta este marea greșeală a unui politician care are în mâini atâtea pârghii de decizie și a nu face nimic este crima cea mai mare. Nu a fost neutru în problemele economice, s-a dat în stânga și în dreapta.

*Firul nu s-a rupt. De la bun început nu erau evidente, structurate clanurile, nu erau schemele, dar existau oamenii. La început cei care au fost în sistemul sovietic, au început să se structureze și să găsească schemele pentru a ajunge la ceea ce s-a ajuns azi, unde se știe ierarhia unde se duce și cât se duce.

*Noi am fost așa, societatea, și nu putea fi alt președinte decât Snegur în acea perioadă, deși au fost oameni cu viziune, curaj.

*Algoritmul de partajare a funcțiilor este un blestem pentru această republică. Fiecare știe ce ia.

*Am fi putut câștiga ușor războiul din 1992. Nu l-am câștigat pentru că nu s-a vrut. Forețele oculte, hunul din noi, care în loc să apere interesul național, făceau averile de ieri și azi. Ne-a jucat festa caracterul lui Mircea Snegur. Pe front erau multe persoane care apărau alte interese, nu pe ale noastre.

*Astăzi suntem un vid de putere, un vid de responsabilitate, de sus până jos, nu mă refer doar la elita politică. Este svobădă fără răspundere.

*Alegerile prezidențiale nu rezolvă problemele cu care se confruntă întreaga societate. Scrutinul nu va aduce un președinte care să vrea să răstoarne munții.

*Nu avem dictatură, dar avem monopol de putere politico-economic al unei singure persoane, Vlad Plahotniuc, + PD

*Nu am niciun fel de speranță pentru viitorul R. Moldova. A fost o soluție independența. Putea să existe un stat independent, prosper, democratic, așa cum ne-am dorit. Dar proiectul a eșuat.

*Ideea care prinde aripi tot mai evident este cea a reunirii. Realizarea o văd un pic altfel, decât votată în Parlament. Cere multă organizare, pregătire și neapărat printr-un referendum. Consider că în situația actuală această opțiune este unica alternativă politică a R. Moldova, însă pregătită minuțios.

*Dacă nu ajungem la soluția despre care am vorbit, în 2050, așa cum scriam în poezia mea “Ghid turistic R. Moldova 2050”, rămân aici doar niște coclauri și niște vite fără stăpân pentru că ei au plecat prin marile orașe ale lumii, au emigrat, au murit, au umplut cimitirele. Mai este și un tren care cară aceste vite sălbăticite la abator pentru săpun dincolo.

Distribuie.