Să cerem să nu mai fim numiți o țăra ”ex-sovietică”

Recent, Ambasadorii Estoniei, Letoniei şi Lituaniei la Paris, Alar Streimann, Imants Lieģis şi Dalius Čekuolis, au trimis o scrisoare renumitului ziar francez „Le Monde”, în care solicită redacţiei să nu mai numească cele trei state drept „foste republici sovietice”. Un gest frumos și diplomatic care arată respect, demnitate pentru istoria țărilor lor.

„Am fi foarte recunoscători dacă, în articole publicaţiei, nu ar mai fi utilizat termenul de ‘foste republici sovietice’, pentru că, în acest fel, faptele istorice menţionate mai sus şi recunoscute la nivel internaţional ar fi percepute în mod corespunzător” – se arată în scrisoarea ambasadorilor adresată şefului publicaţiei, Luc Bronner, relatează Rador.

De asemenea, diplomaţii menţionează că „în 1940, ţările lor nu au intrat în Uniunea Sovietică în mod voluntar, ci au fost incluse în acest stat, ca urmare a anexării prin forţă militară”. În plus, potrivit celor trei ambasadori, după prăbuşirea URSS, în această regiune nu au fost create noi state, ci ţările baltice şi-au recâştigat independenţa.

Vedeți aici scrisoarea în original.

Iată un exemplu despre ce fac ambasadorii altor țări, semnalează opinia publică atunci când există o problemă de neînțelegere, atunci când sunt lezate anumite adevăruri istorice. Ai noștri cu ce se ocupă?! Ambasadorii Republicii Moldova sunt schimbați (rechemați/numiți) ori de câte ori nu convin unei guvernări. Sunt de cele mai dese ori numiți pe criterii politice, iar în misiunile diplomatice apără interesele celor care i-au numit în funcție. Despre faptul că sunt numiți pe criterii politice și că există o directivă la Ministerul de Externe despre ce poate și ce nu poate să vorbească un ambasador au recunoscut mai mulți diplomați în cadrul emisiunii Alb&Negru.

Cred că este destul de pertinent să solicităm și noi, R. Moldova, să nu mai fim incluși în această sintagmă ”țări ex-sovietice”. Cred că a venit deja timpul să spunem lucrurilor pe nume, să le explicăm buneilor și părinților noștri că la 28 iunie 1940 am fost ocupați de către ruși. Și că ceea ce a urmat, RSSM în componența URSS, a fost o mare tragedie pentru neamul nostru românesc, a fost un experiment mult prea dur cu repercursiuni adânci care se resimt până în prezent. Cine își poate asuma o asemenea ”revoluție” a minților întunecate de ”raiul sovietic”?

Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu

Articole similare
Comentarii