Moldovenii, religia și biserica

6

Ne place să ne credem cel mai credincios popor de pe această planetă, dar când suntem întrebați câți dintre noi am citit măcar odată în viață Biblia s-ar putea să primim o lovitură dură și să fim șocați la cât de puțină lume a citit Sfânta Scriptură. Ne dăm mari orodocși, dar mergem la biserică în mare parte atunci când asistăm la ceremonii religioase cum ar fi cununiile, botezul sau înmormântările.

Un studiu elaborat la inițiativa Fundației Soros-Moldova ”Biserica și stat în R. Moldova” arată că de fapt nu mai suntem atât de religioși sau credincioși cum ne place să ne considerăm. Datele sunt cât se poate de interesante și prezintă o stare de fapt și anume că biserica este percepută ca o sursă de morală și ordine, intr-o societate în care statul nu mai este capabil să asigure aceste funcții. Perioada de colectare a datelor a avut loc în august-septembrie anul trecut, la început de campanie electorală. Poate după campania electorală cifrele ar fi putut fi altele, cel puțin la anumite întrebări care țin de implicarea bisericii în politică și încrederea în liderii politici religioși.

Așadar, iată doar câteva dintre cifre care ilustrează cum este formată gândirea moldovenilor care se consideră creștin-ortodocși:

Cu alte cuvinte, credem în Dumnezeu, nu și în biserică, iar când este vorba despre acțiuni – rugăciuni, slujbe – suntem mult mai leneși, chiar și față de alte culte religioase, cum ar fi protestanții.

De ce ne considerăm creștin-ortodocși? Pentru că suntem botezați la o vârstă când nici măcar ”mama” nu putem spune, darămite să mai fim capabili să alegem religia pe care o considerăm bună pentru noi. Ne facem ortodocși fără voia noastră. Nimeni nu ne întreabă. Așa decid părinții noștri și așa decidem noi pentru copiii noștri.

Totuși, studiul subliniază și o scădere importantă a ponderii celor care se declară persoană credincioasă de la 83% în 2008, la 60% – în 2016. Poate și treptata dezamăgire în biserică explică această tendință.

Iată alte câteva cifre interesante:

Dintre grupurile religioase, protestanții și neoprotestanții merg mult mai des la biserică – 57% – cel puțin o dată pe săptămână.

Trebuie de menționat că ponderea celor care declară că aparțin de Mitropolia Basarabiei este infimă  – doar 7%, față de 86% – câți au declarat că aparțin de Mitropolia Moldovei. Aceste cifre arată un monopol al Mitropoliei Moldovei pe acest teren minat care se cheamă biserica.

În acest sens, singurul ierarh care este cu adevărat cunoscut la nivel național este Mitropolitul Vladimir. Dar, 41% au puțină sau foarte puțină încredere în el și doar 34% răspund că au multă sau foarte multă încredere.

Date relevante mi se par și cele care se referă la implicarea bisericii în politică. Aproximativ o treime din respondenți ar accepta o astfel de implicare.

Dar, atenție, potrivit autorilor studiului, ar exista un nucleu dur de aproape 25% care ar putea fi folosit de anumite grupuri radicale religioase pentru a specula politic anumite idei. O parte dintre acestea au fost speculate în campania electorală prezidențială din 2016, când s-au folosit minciuni despre sirieni sau homosexuali. Deci, bazin electoral pentru astfel de inepții există.

O adevărată separare a Bisericii de Stat ar fi atunci când preoții nu ar face campanie electorală pentru anumiți politicieni, biserica ar promova valorile morale și etice în societate, ar fi un veritabil sprijin pentru oameni, ar fi atunci când oamenii ar avea dreptul, libertatea de a alege confesiunea care îi este mai aproape de suflet, ar fi atunci când statul/politicienii nu ar utiliza biserica în scopuri înguste de partid sau de grup. Ar fi multe acțiuni care din păcate nu sunt realizate. Ne place să ne considerăm credincioși și doar să ne considerăm, fără să demonstrăm că într-adevăr suntem religioși și respectăm valorile morale și etice ale unei societăți sănătoase mental.

Informația este putere, informați-vă corect!

Cu respect, Elena Robu

Distribuie.