Experiența de emigrare a lui Remus Robu, avocatul românilor și al basarabenilor din Marea Britanie

0

Remus Robu este originar din Maramureș, așa numita regiune a Românilor Liberi, o zonă pe care o recomandă oricui să meargă să o viziteze, deoarece este un loc unde încă se păstrează tradiițiile pe care le-am primit cadou de la bătrânii noștri,o zonă în care este cea mai bună dovadă că mai multe etnii (unguri, ucrainieni, germani) pot și trăiesc împreună de sute de ani fără probleme.

A reușit în Marea Britanie să se facă remarcat printr-un proces memorabil, a câștigat milioane de lire ca despăgubire pentru un alt român care a suferit un accident grav de circulație.  De altfel, cazul este o premieră în ceea ce privește suma primită și a venit după un proces îndelungat de aproape cinci ani.

Remus Robu a acceptat să ofere un interviu pentru blogul www.elenarobu.md, unde povestește experiența sa de emigrare și vine cu sfaturi pentru conaționalii noștri ce trebuie să facă în cazul în care au suferit accidente de muncă sau rutiere. Așadar, vă invit să îl descoperiți în cele ce urmează pe avocatul român Remus Robu.

Am plecat din România în 1995. Unul din motive a fost faptul că tatălui meu i s-a cerut suma de 2000 de mărci germane, cum era atunci, ca să mă angajez. Nu am putut să accept acest lucru și am hotărât că mai bine cu acei bani merg să îmi încerc viitorul pe propria răspundere. Riscurile asumate atunci la acea vreme doar acum, la această vârstă dacă mă gândesc, le consider mari, avantajul meu la momentul respectiv a fost vârsta, deoarece atunci credeam că pot să mișc munții din loc, nu conștientizam atât de serios, la momentul respectiv, riscuri, așa cum o fac acum, de exemplu. Deci da, vârsta a fost de partea mea.

Așadar, sunt la Londra din 1995. Pe atunci, mama mea a fost foarte tristă că am decis să plec, dar prefer să cred că, în adâncul ei ca mamă, mă cunoștea foarte bine și a fost încrezătoare în mine, de aceea nu s-a opus plecării mele.

Începând cu 1998, am început să lucrez cu cabinete de avocați ca interpret/translator. Acest lucru mi-a oferit posibilitatea să văd și să înțeleg cum funcționează un cabinet de avocați. De altfel, lucram cu avocați care m-au îndrumat și pe mine pe acest drum. Am avut șansa să înțeleg ce se întâmplă. Am decis să încep studiile de drept, dar în momentul în care soția mea a născut, lucrul meu cel mai prețios copiii mei, 2 fete gemene, am decis să suspend studiile ca să pot să mă concentrez pe susținerea financiară a familiei și să schimb Pampers când și de cate ori a fost nevoie.

Ca să te afirmi ca avocat în Marea Britanie e la fel ca și oriunde în lume, este un proces pe termen lung și care nu cred că se termină atâta timp cât practici. După cum știm, legile se schimbă încontinuu, trebuie să fii la curent cu tot ce se întâmplă și trebuie să admit că nu poți să mulțumești pe toată lumea niciodată. A munci cu oamenii este probabil cea mai dificilă, deoarece toți sunt diferiți și noi, avocații, trebuie să înțelegem clientul și să încercăm să ne adaptăm necesităților fiecărui client, ceea ce nu este ușor. Dacă un avocat nu a pierdut ceva la un proces în cariera lui, în opinia mea, nu a încercat destul de mult, ideea în spatele acestui concept o văd așa: Sunt situații unde ca avocat consideri în unele cazuri că sunt riscuri pe care dorești să le asumi în numele clientului, dacă obții acel lucru e succes, dacă nu – obții tot ce ceri în numele clientului și obții, doar parțial este pierdere.

Deoarece sunt vorbitor de Limba Română, este normal ca în majoritatea cazurilor mele să fie clienți vorbitori de Limba Romană, atât din România, cât si din R. Moldova. Dar am avut cazuri și cu basarabeni dintr-o localitate aproape de Cernăuți. Una din specializările mele este obținerea de compensații ca urmare a unui accident, de aceea marea majoritate a clienților sunt victime ale unor accidente. În marea lor majoritate lucrează în industria de construcții unde, datorită activității lor în sine, suferă accidente foarte grave, la locul de muncă, ceea ce le cauzează uneori dizabilități temporare sau, cu regret, în unele situații, dizabilități permanente.

Sfatul meu pentru o persoană care suferă un accident la muncă este că în cazul în care se poate, să raporteze acel accident imediat persoanelor responsabile de protecția muncii.

Și asta nu doar din cauza faptului că acest lucru demonstrează accidentul, dar acel loc rămâne un posibil „focar” care să cauzeze un accident mult mai grav unui coleg sau chiar persoanei accidentate. În situația în care persoana accidentată consideră că acel accident este grav (spre exemplu suferă o fractură la picior), sfatul meu este să se sune la ambulanță, cu toate că de foarte multe ori cei responsabili de șantiere fac tot posibilul să nu cheme ambulanța, deoarece ei sunt conștienți că orice document al ambulanței poate fi cerut de noi, avocații, și asta împiedică oponentul să argumenteze, eventual, mai târziu, că acel accident nu s-a întâmplat. M-am lovit de situații unde persoane au suferit accidente la muncă, iar angajatorul „s-a oferit să-l ducă la spital”, au fost lăsați acolo și când s-a făcut înaintare de proces spuneau că nici macăr nu cunosc asemenea persoană sau că ei nu știu nimic despre niciun accident și că probabil clientul a suferit accidentul acasă sau pe stradă. Într-un caz de accident rutier, sfatul meu este să se obțina numărul de înregistrare și datele de asigurare de la orice mașină împlicată în accident. Bineînțeles, ulterior celor menționate mai sus, sfatul meu este să ceară opinia unui avocat.

Mă puteți găsi la Cabinetul de Avocatură Gillen de Alwis din centrul Londrei. Datele mele de contact sunt:  telefon – (0044) 7801271981, email: remus74400@yahoo.com, TWITTER: @REMUS74

După cum bine este cunoscut, sistemul juridic în Marea Britanie este în primul rând INDEPENDENT, foarte bine pus la punct și corect. Referitor la sistemul juridic din România, ce pot spune la acest moment este că putem recunoaște că este un sistem nou în care este nevoie de încă foarte multă muncă, dar sper că, odată cu ajutorul instituțiilor europene, să se ajungă și acasă la un sistem Independent politic.

Nu știu în ce măsură aș putea să îmi aduc aportul la îmbunătățirea sistemului juridic din România. Eu sunt un simplu avocat, în timp ce sunt convins că și în România sunt foarte multe persoane competente ți profesioniste. Dacă eventual mi se va cere vreodată o opinie într-un anumit punct și dacă voi putea bineînțeles să pot oferi din experiența mea, aș face-o cu tot dragul.

Cred că dorul de țară și depărtarea de cei dragi a fost la început unul din cele mai grele momente pe care l-am trăit în străinătate.

Românii în general, în opinia mea, în Marea Britanie cred că au o imagine bună.

Sunt oameni muncitori, bine pregătiți profesional și competenți în ceea ce fac. Nu putem nega că sunt și probleme, dar în același timp, dacă suntem realiști, toate națiunile au și indivizi care să creeze o imagine diferită. Cred că ne consumăm foarte mult timp cu o imagine pe care încercăm să o expunem în străinătate. La fel cum noi ne formăm o imagine a unui individ cu care stăm de vorbă față în față, la fel și ei își formează o imagine a noastră pe baza unor discuții față în față. Să generalizam e greșit, cred eu. Nu cred că România sau românii au motive să se îngrijoreze de imaginea lor. Suntem o națiune mare, cu o istorie bogată, cu multe exemple de personalități care au făcut lucruri mari, chiar pentru omenire, deci nu văd de ce să ne îngrijorăm de o anume imagine care se crede că e negativă. Dimpotrivă, trebuie să fim mândrii de ceea ce suntem și cine suntem.

Societatea britanică este foarte deschisă, mai ales Londra, după cum se știe, este o metropolă foarte cosmopolitană, unde sentimentul că ești imigrant nu cred că e necesar. Aici contează ceea ce faci și mai puțin naționalitatea.

În situația în care s-ar ivi o posibilitate de reîntoarcere în România nu cred că ar fi condiționată de ceva anume. Probabil m-ar interesa mai mult ca orice interesul familiei, de accea spun că o eventuală reîntoarcere nu ar fi condiționată de ceva anume de acolo. Dacă ar fi o posibilitate în care familia să nu fie afectată, nu vad care ar fi problema să revenim acasă.

În primul rând vreau o Românie Unită, avem o Românie frumoasă și invidiată de străini, cu multe bogății și oameni minunați. Aș vrea ca orice om care simte românește să nu-i fie rușine să spună de unde este, dimpotrivă să fie mândru de cine este și de unde vine. Sper să înțelegem odată și pentru totdeauna că nu avem de ce să ne fie rușine pentru cine suntem, dimpotrivă!!

Vă mulțumesc pentru interviu!

Comentarii Facebook

comments

Distribuie.
error: Content is protected !!