Despre un prim sunet sovietic

1

Cum a fost primul sunet sovietic. În 1987 am mers pentru prima dată la școală, la vârsta de 6 ani. Născută în URSS, pregătirea de careul de 1 septembrie a fost deloc ieșită din tipar. Cu uniformă prin care toți trebuia să fim egali, cu poezii pe care trebuia să le recităm în cel mai exemplar mod. Și o poză făcută care să imortalizeze acele momente dintr-o altă epocă.

Clasa întâi am început-o studiind alfabetul chirilic. Primele litere le-am scris într-un alfabet străin de patria și neamul meu.

Îmi amintesc și acum cu câtă bucurie am descoperit limba română, alfabetul latin în 1989, în renumitul ziar de pe atunci „Literatura și arta”, care în momentele de glorie a atins recordul de 250 000 de exemplare. A fost cel mai frumos lucru și cea mai bună idee atunci să se publice în fiecare număr de ziar pagini de abecedar.

Așa am învățat să scriu și să citesc în grafia latină. Îmi amintesc și acum cum am decupat din edițiile ziarului „Literatura și arta” fiecare pagină de abecedar, învățam pe de rost poeziile asociate literelor. Au fost momente pe care îmi este dragă și acum să mi le amintesc.

Așa, la vârsta de 9 ani, am învățat să prețuiesc limba neamului meu.

Astăzi, mă bucur să pot aprecia acele mici oaze unde careul de 1 septembrie și cel de sfârșit de an școlar au fost lăsate și depozitate în paginile istoriei. Încet, încet, ne lepădăm de reminescențele sovietice ale primului sunet. Dar mai este mult până aceste reminescențe sovietice vor dispărea de tot din mințile noastre. Pentru că politicienilor le convine asemenea evenimente pe care să le transforme în PR și baie de mulțime (pentru cei care evident nu se tem să iasă în fața mulțimii). Din păcate, imaginea elevilor continuă să fie pe larg utilizată în scopuri politice, iar primul sunet în acest sens nu diferă cu aproape nimic de cel pe care l-am trăit în URSS.

Comentarii Facebook

comments

Distribuie.
error: Content is protected !!