Despre parcări… “smart parcări” în alte orașe europene

4

Chișinăul se vrea un oraș european. Doar se vrea, pentru că restul este totul cu fundul în sus. Vrem parcări. Sigur, eu ca șoferiță de aproape 5 ani ridic mâna în sus și sunt pentru amenajarea parcărilor în capitală. Mai mult, sunt și pentru parcările cu plată, în anumite condiții și în anumite zone. Și mai sunt pentru marcaje, drumuri fără gropi, trotuare pentru pietoni și transport public calitativ.

Autoritățile municipale însă vor să amenajeze parcări cu plată în stil moldovenesc, adică un fel de parteneriat public privat în care privatul să nu facă nimic, decât o aplicație prin care să plătești taxa pentru parcare și să iei 90% din venit. Iar primăria? Să amenajeze zonele pentru parcare din bani împrumutați pentru care noi, locuitorii din Chișinău, să plătim și să se mulțumească doar cu 10% din venit. Evident, aceste sume nu au cum să ajungă pentru întreținerea drumurilor sau alte lucrări planificate.

I-am intrebat pe conaționalii noștri care sunt stabiliți în diferite orașe europene și care sunt soferi cum sunt amenajate parcările și iată ce au răspuns:

*În orașul unde stau este o parcare subterană de 7 etaje, amenajată de autoritățile locale, cu videocamere, cu plată desigur, situată într-o zonă strategică, adică centrul orașului.

*În societățile civilizate, pe trotuare nu pot fi parcări, prin definiție

*M-au averizat prietenii că mai bine parchez în drum (și iau amendă mai mică) decât să parchez pe trotuar, atunci e amenda usturătoare.

*Dacă parcheti pe trotuare, rişti amenzi de la 60 euro în sus aici în Portugalia.

*Pentru parcarea pe trotuar în Paris – 135€ amenda.

*Alături de trotuare, sunt linii desenate, special cât să încapă un automobil, cu 3 tipuri de culori: albe sunt gratis, albastre – cu plată, iar galbene – pentru rezidenți

* Daca banii din taxele pentru parcări se folosesc pentru ameliorarea drumurilor, parcurilor, piste speciale pentru persoane cu dizabilități atunci e binevenit. Dar dacă acești bani se folosesc pentru a întoarce datoriile și banii furați de politicieni, atunci e mai bine ă fie lăsat asa cum este.

*În Canada parcările cu plată sunt un lucru normal, în special în locurile aglomerate (centrele oraselor). Sigur că nu-s parcări pe trotuare, ci alături de trotuare poți parca, dar trebuie să plătești pe oră. Referitor la parcări, banii sunt folosiți pentru plata salariilor angajaților publici, la reparația drumurilor.

*În Slovenia, parcarea este de la 1€ pâna la 2,50€ /ora, în medie. La farmacii, poșta, ai 30 min. gratis, la magazine – 1 sau 2 ore gratis. Amenda e 40€. Banii se duc la compania autostrăzi.

*La Ottawa de exemplu toate parcările sunt cu plată pe oră, prețul depinde de zona și de tipul de parcare, deoarece sunt parcări private și parcări ale primăriilor. Acestea sunt gestionate de către întreprindere municipală. Parcările din curte sunt parcări aferente blocului de locuit. E și normal ca locuitorii să aibă loc de parcare, dar ai numai un loc gratis. Dacă dorești al doilea – e cu plată. Toate parcările municipale în weekend sunt gratis, inclusiv parcarea Guvernului. Primele 20 de minute sunt gratis, iar în unele zone chiar și o oră e gratis. Controlul este destul de riguros. Ai depășit o oră, ai plătit amenda care costa 60$.

*Parcarea în Praga e divizată în 2 categorii:

1) Linia albastră continuă – parcheaza doar cei ce au reședință în sectorul dat.
2) Linia albă întreruptă – parcare cu plată, sunt zone unde parcarea e permisă maxim 2 ore și zone unde e permisă maxim 6 ore. Prețul în centrul orașului este de 40 de coroane cehe/ora (cca. 31 lei/ora).

*Un bun exemplu de organizare a parcărilor cu plată e Moscova. Și un bun exemplu al raportului cum sunt cheltuiți banii:
http://parking.mos.ru/

Mai jos aveți și o idee extraordinară a unei parcări ”smart” care este destul de compactă și destul de ușor de folosit. Iată în asemenea idee ar putea companiile private să investească. Eu aș folosi cu plăcere o astfel de parcare. Sigură și rapidă.

https://www.youtube.com/watch?v=f4FB7TCnbZU

Așadar, idei sunt multe, nu trebuie să inventăm bicicleta, nici să facem parteneriate publice private în stil moldovenesc, adică prin scheme și bani care să ajungă la niște buzunare concrete.

Dragă minicipalitate, întrebați oamenii ce vor și faceți lucrurile ca să fie comode și utile cetățenilor, că doar în serviciul lor sunteți. Sau ați uitat asta?

Informaţia este putere, informaţi-vă corect!

Cu respect, Elena Robu!

Distribuie.