În articolul de azi voi prezenta, în linii mari, cum este construit sistemul de asigurări sociale și medicale în Franța și ce idei bune am putea prelua și noi pentru un sistem medical în comă.
În Franța, riscurile acoperite de protecția socială sunt cele legate de sănătate, accidentele de muncă, maternitatea, bătrânețea și șomajul. Salariații cotizează lunar pentru alocații de șomaj, indemnizații jurnaliere în cazul îmbolnăvirilor.
Există două posibilități de a fi asigurat: de către stat și de câtre companii private. Așadar, securitatea socială acoperă tot ce ține de medicină, perioada de maternitate, accidentele de muncă și bătrânețea.
Iar companiile private (care se numesc Mutuelles) acoperă tot ce ține de sănătate și bătrânețe. Contribuțiile în cadrul acestor companii se pot face personal de salariați sau sunt negociate un anumit % pe care îl plătește angajatorul.
Bugetul pentru asigurările sociale se formează din cotizațiile sociale ale salariaților, din impozite, dar și din contribuțiile publice (adică banii care vin din partea statului).
Majoritatea salariaților au ambele tipuri de asigurări: asigurarea medicală obligatorie de la stat și asigurarea medicală privată (mutuelles), pentru că cele de la stat nu acoperă în totalitate serviciile medicale oferite. De exemplu o consultație la medicul de familie costă 25 euro (este un tarif fix). Din aceste 25 euro, asigurarea medicală obligatorie acoperă doar 70% din cost, iar celelalte 30% sunt acoperite de compania privată (mutuelle).
Când vorbim despre spitalizare, din ianuarie 2018, costul unei zile de spitalizare costă 20 de euro, taxa fiind percepută pentru ședere, cum ar veni un fel de chirie. Aceste sume nu sunt acoperite de asigurarea medicală obligatorie, însă pot fi acoperite de companiile private (mutuelle). La fel se întâmplă și cu medicamentele, analizele și alte servicii medicale.
Un alt detaliu este că factura de plată vine după ce au fost acordate serviciile medicale.
Există de asemenea și ajutoare din partea statului pentru cei care au venituri modeste. Cu siguranță sunt și alte detalii, dar astăzi mă rezum la ceea ce am prezentat mai sus.
Ideiile pentru Moldova ar fi crearea unui serviciu de alternativă pentru asigurările sociale și asigurările în medicină, iar polița de asigurare să își aibă efectul cu adevărat. În felul acesta, salariații ar putea singuri să își gestioneze situația cu privire la asigurările în medicină. La fel, nota de plată ar fi bine să fie livrată după oferirea serviciului, iar cei care nu plătesc, ulterior să le fie retrasă suma de pe card. Aici apare o altă problemă, funcționarea cardurilor în R. Moldova. Pentru mulți dintre salariați, acestea reprezentă forma prin care primesc salariul pe care îl extrag imediat de pe card. Cu siguranță, nu aceasta este funcționalitatea unui card. Dar acesta este deja un alt subiect, la care voi reveni.
În an electoral poate ar fi cazul să vă puneți întrebarea cum cei care deja își fac campanie electorală au contribuit la ameliorarea sistemului de sănătate din R. Moldova.
Tema soluțiilor pentru sistemul de asigurări medicale din Moldova rămâne deschisă, iar cei care au competențe în domeniu întotdeauna pot veni cu soluții adaptate.
Menționez aici că mi-am propus ca periodic să analizez câte o problemă din tara, pentru a putea găsi soluții în comun. Dacă autoritățile nu fac așa eforturi, eu ca jurnalistă îmi asum rolul de a pune în discuție în rândul cetățenilor aceste probleme.
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu