Cum arată un oraș portuar din sudul Franței. Ce ne facem cu Giurgiulești?

0

Orașul portuar Sète, situat în Sudul Franței, datează din anul 1666. Era cunoscut pe atunci grație bogăției sale acumulate în urma comerțului cu vin. Arhitectura orașului este o mărturie vie în acest sens. Portul cu navele sale de marfă, bărcile private, bărcile pentru pescuit reprezintă inima acestui oraș. Suflul particular al orașului Sète a inspirat mari scriitori, poeți, cântăreți precum Paul Valery, Jean Vilar, Georges Brassens, dar și pictori care își expun lucrările în galeriile din întreaga lume.

Orașul Sète poate fi admirat de la o altitudine de 183 de metri, este o ”belvédère” de pe vârful Saint-Clair care oferă o panoramă excepțională asupra mării Mediterane, asupra orașului împărțit de canalele sale construite între mare și lacul Thau din apropiere.

Alături, descoperim biserica Notre-Dame-de-la-Salette care a fost construită în 1861, pe vârful Saint-Clair. Capela este remarcabilă prin frescele sale interioare. Liniștea și frumusețea de aici te copleșesc. La ieșire, împărțim gândurile noastre într-o carte pentru vizitatori.



O grădină publică, situată pe una din colinele orașului găzduiește o floră bogată. Este un parc frumos amenajat, numai bun pentru mișcare.

O altă atracție a orașului este și Teatrul Molière care a fost inaugurat în 1904. 
Din septembrie 2003, face parte din inventarul monumentelor istorice și este recunoscut ca fiind „cea mai frumoasă sală în stil italian din sudul Franței”. Teatrul Molière găzduiește, pe parcursul unui sezon, peste 40 de spectacole de teatru, dans, cântec, muzică clasică, modernă, operă. 
 
Iar acesta este Farul Saint Louis care are o înălțime de 650 de metri. A fost construit în jurul anului 1680, demolat în 1944 de către naziști și reconstruit în 1948. În perioadele când este deschis, publicul poate profita de o panoramă magnifică de 360° ce include portul comercial, cel de agrement și orașul vechi.

Chiar și nefiind la înălțime, peisajele oricum îți taie respirația!
 

Iar acum să vedem ce avem în R. Moldova.

Iată câteva imagini ale unicului port pe care îl are republica – Giurgiulești.
 
Potrivit wikipedia, portul internațional liber Giurgiulești beneficiază de o amplasare pe traseele internaționale de comerț și transport, precum este canalul navigabil Rin-Main-Dunăre, care unește Marea Neagră, 14 state europene și Marea Nordică, sistemele de cale ferată de standard european și rus, precum și rețeaua de drumuri internaționale. Portul a fost dat în exploatare la 26 octombrie 2006, după 10 ani de construcție.


Cum R. Moldova s-a ales cu un port pe teritoriul său, dacă nu are ieșire la Marea Neagră? S-a întâmplat în 1999, în schimbul cedării unei porțiuni de drum contestat în partea de est a Ucrainei, Republica Moldova a primit o fâșie de teren cu o ieșire la Dunăre de 450 de metri, care a aparținut statului ucrainean după destrămarea Uniunii Sovietice. Totuși, există la moment un teritoriu ucrainean „Râpa de la Mîndreşti”, situat la răsărit de Giurgiuleşti , care, deși a fost teritoriu moldovean între 1940-1992, are un statut nedefinit și este disputat chiar și în prezent între Ucraina și Moldova.

Dacă s-ar rezolva aceste chestiuni teritoriale, portul Giurgiulești ar avea potențial. Putem deveni punte de legătură între Europa și Rusia-Asia și putem avea și beneficii de pe urma acestei amplasări. Este nevoie de multă diplomație în acest sens.

Ce lipsește? O viziune clară asupra dezvoltării portului Giurgiulești, o administrație onestă care să poată negocia cu marile puteri din Europa și Rusia-Asia și evident stârpirea contrabandei.

Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei

Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu

Distribuie.