În această campanie electorală, Asociației Promo-Lex a organizat câteva runde de dezbateri electorale publice cu participarea candidaților care s-au înscris în cursa pentru funcția de primar al municipiului Chișinău. Este de apreciat acest efort al Asociației, pentru că în felul acesta candidații sunt aduși în fața oamenilor și luați la întrebări. Scopul este unul lăudabil, așa ar trebui să se întâmple în campanii electorale într-o țară democratică. Din păcate, constat că aceste dezbateri publice nu reflectă expresia vie a alegătorilor, nu sunt reale.
Explic ce am în vedere. Anul trecut, am avut ocazia să moderez două astfel de dezbateri publice organizate de Asociația Promo-Lex despre schimbarea sistemului electoral mixt. Dezbaterile (unde am fost moderatoare) s-au lăsat cu scandal atât la Edineț cât și la Bălți. În lunk-urile de mai jos aveți impresiile pe care le-am scris atunci.
Impresii de la dezbaterea publică de la Edineț: Fiecare își merită soarta
Acest scandal a fost provocat în special tot de către cei care au participat la dezbateri pentru a distrage atenția, a denatura ideea acestor discuții, într-un cuvânt, a face circ.
Ceea ce am văzut zilele trecute la dezbaterea publică între socialistul Ion Ceban și liderul PPDA, Andrei Năstase nu a fost o dezbatere reală și asta pentru că în sală au fost prezenți, în mare parte, susținătorii celor două tabere, care au aplaudat, au scandat, au pus întrebări pregătite de stuff, au făcut circ. Iar oamenii/alegătorii din Chișinău care în mod normal ar fi trebui să ia cu asalt aceste dezbateri, să pună sute de întrebări celor doi candidați, au fost mai mult lipsă. Iată cum, din păcate, o idee bună care vine să dezvolte spiritul participativ al oamenilor, să îi facă activi pe cetăţenii acestei țări, este transformată în vorbăraie goală, în show, iar oamenii rămân mai nedumeriți decât au fost. Și nu e din vina organizatorilor sau a moderatorilor acestor dezbateri. Cred că e vorba de cultura noastră politică în general, de cultura candidaților care participă în dezbateri, a membrilor de partid, a oamenilor care sunt aduși cu ”forța” acolo pentru a fi la număr și care acceptă această umilință a unei mâini ridicate neștiind de ce și pentru ce.
Să ridici mâna doar pentru că îți este frică să nu îți pierzi locul de muncă a doua zi nu mi se pare un moment de mare glorie. Dacă am ajuns să trăim asemenea momente înseamnă că fiecare merită ce are, merită toată sărăcia, toată corupția, toate aceste pensii și salarii mizere, niște pensionari disperați care nu știu dacă vor mai ajunge la ziua de maine sau niște pacienți care nu știu dacă maine vor mai avea medicamente pentru a mai câștiga o zi din viața pe care o au. Pe toate le merită cu vârf și îndesat. Atâta timp cât un sistem care capturează până și modul de gândire este susținut de către oameni prin inacțiunile lor, prin ignoranță, atunci asta este soarta pe care o merită. Nu poți schimba lucrurile, dacă oamenii nu își doresc asta. Dacă le convine, înseamnă că nu au de ce să se plângă pe corupție, pe sistem de sănătate, pe salarii și pensii. Să primească în continuare cu vârf și îndesat, fiecare după acțiunile sale.
Nu condamn, nu judec. Fiecare răspunde pentru sine. Trebuie să fim solidari, uniți și să confruntăm o dată și o dată întunericul din țară. Dacă sistemul nu este alimentat din interior, el se prăbușește, pentru că nu are acea coeziune de care are nevoie ca să funcționeze. Dar atâta timp cât așteptăm alții să facă pentru noi sau în locul nostru, ne merităm cu toții soarta pe care o avem.
Pe 3 iunie există o minimă șansă de a schimba aceste lucruri. Dar asta este doar voința cetățeanului dacă vrea sau nu să trăiască mai bine. Fiecare ar trebui să își asume în mod conștient ceea ce va urma în viitori ani în Chișinău și implicit în R. Moldova.
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu