1 decembrie, Ziua României este un prilej pentru toți românii, oriunde s-ar afla, să reflecteze asupra evenimentelor care au devenit istorie și să își amintească prin ce au trecut înaintașii noștri, cât curaj, determinare și rezistență au avut în acele vremuri. Au sfidat sisteme, marile puteri ale lumii, în numele unui ideal – cel al UNIRII.
Amintim aici de imensa determinare a deputaților din Sfatul Țării de la Chișinău care la 27 martie 1918 votează, în ședință solemnă, unirea Basarabiei cu România. Voturile au fost repartizate în felul următor:
86 voturi pentru
3 voturi împotrivă
36 abțineri
13 absenți.
Generația de astăzi e bine să îi cunoască pe eroii de atunci:
- președintele Sfatului Țării – Ion Inculeț
- primul-ministru Alexandru Marghiloman care a rostit de la tribuna Sfatului Țării:
În numele poporului român și al Regelui Ferdinand I, iau act de unirea Basarabiei cu România de aici înainte și în veci! Trăiască România Mare!
Iată aici lista membrilor Sfatului Țării în ziua votării Unirii Basarabiei cu România:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_membrilor_Sfatului_%C8%9A%C4%83rii
Iar la 1 decembrie 1918, are loc, în sala Casinei din Alba Iulia, Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați (deputați) aleși.
Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, declară Adunarea Națională de la Alba Iulia “constituită și deschisă”. Vasile Goldiș rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintele: “Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Proiectul de rezoluție este adoptat cu ovații prelungite. Pentru cârmuirea Transilvaniei, Adunarea Națională procedează la alegerea unei adunări legislative numită Marele Sfat Național, compus din 250 de membrii; acesta, la rându-i, va numi un guvern provizoriu — Consiliul Dirigent. După adoptarea actului istoric al Unirii, cei peste 100.000 de participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, adunați pe Câmpul lui Horea, aprobă cu aclamații entuziaste hotărârea de unire necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România. Unirea Transilvaniei cu România încheie procesul de făurire a statului național unitar român, proces început în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918.Suprafața României Mari: 295.049 km pătrați, cu o populație de 16.500.000 de locuitori. (sursa: ziuaveche.ro)
Astăzi, cum se poate înfăptui unirea? La fel prin determinare, curaj, rezistență, prin asumarea unei responsabilități politice. Acordurile de la Helsinki, prin care se garantează pacea în Europa, permit acest lucru. Astfel, potrivit actului final de la Helsinki, statele participante își vor respecta fiecare egalitatea suverană și individualitatea celuilalt. În același timp, statele consideră că frontierele lor pot fi modificate, în conformitate cu dreptul internaţional, prin mijloace paşnice si prin acord.
În definitiv, Unirea nu este despre avantaje, este despre acceptarea istoriei și a neamului tău. Eu îmi doresc să revin acasă nu pentru că în momentul de față România este în UE, dar pentru că așa este firesc să fie, pentru că așa este istoria și eu mi-am acceptat istoria și neamul, așa cum este el. Înseamnă că, dacă vrem să fim mai buni ca națiune, asta trebuie să facem, dar nu să arătăm cu degetul cine este mai bun.
Așadar, să avem curaj și determinare cu toții, cei care gândim, vorbim, respirăm, simțim, trăim românește.
La mulți ani, România, La mulți ani românilor de pretutindeni!