Citeam zilele trecute despre cum secretarul general al PDM, Constantin Botnari, și-a asigurat măsuri sporite de securitate, fiind păzit tocmai de 4 bodyguarzi. Deja nu mai surprinde pe nimeni că demnitari de stat, lideri de partide, miniștri, deputați, președinți sunt înconjurați de gărzi de corp.
Aleșii poporului își construiesc ziduri în jurul Parlamentului, pun garduri în Piața Marii Adunări Naționale de Ziua Independenței pentru a fi protejați de mulțime. Și mă întreb de ce demnitarii noștri se tem de propriul popor? De ce le este frică? Or, nu tot ei ne spun câtă încredere au în ei oamenii? De ce atunci să îți construiești baricade? De ce să nu mergi singur, liber, pe stradă, dacă spui că ești cinstit și cu sufletul curat? De ce să îți fie frică dacă nu ai gânduri ascunse și tot ce faci este în favoarea celor care te-au ales?!
M-am interesat cum stau lucrurile în alte țări și am găsit o istorie extrem de interesantă a unui rege din Norvegia.
Este vorba despre printul Alexander de Danemarca, rebotezat Olav în anul 1905, la vârsta de 2 ani, când devine moștenitorul coroanei Norvegiei.
În 1973, Norvegia traversa o criză de energie, iar condusul mașinilor era interzis în anumite week-end-uri. Dorind să mearga la schi în afara capitalei, regele Olav călătoreste cu tramvaiul. La urcare, când vrea să-și cumpere bilet, vatmanul îl anunță că oamenii prezenți în tramvai i-au plătit deja călătoria. Un jurnalist l-a întreabat atunci pe rege dacă nu-i este teamă să meargă fără gardă de corp, iar regele i-a răspuns: „De ce ar trebui să mă tem? Am 4 milioane de gărzi de corp!”
În general, regele Olav este considerat „Regele Poporului”. A fost foarte apropiat de oameni și încerca să ducă o viață simplă: își conducea singur mașina, călătorea adesea prin Oslo cu mijloacele de transport în comun.
Vă imaginați la noi să meargă liderul PD, Vlad Plahotniuc în troleibuz? Sau Constantin Botnari? Sau Adrian Candu? Sau Iurie Leancă? Sau Igor Dodon? Sau Pavel Filip? Și lista ar continua cu cei 101 deputați, ar trece la miniștrii actualului Guvern, la unii funcționari de la președinție, la judecători, procurori și la mulți lideri de partide.
Nu, nu ne putem imagina așa ceva, pentru că politicienii de pe Bâc se tem de proprii cetățeni. Ei nu își doresc să fie aproape de oameni, să aibă o viață simplă și să scrie istoria de dezvoltare a acestei țări. Oricum istoria îi alege doar pe cei care sunt aproape de popor și realizează lucruri mărețe pentru țara sa.
Istoria regatului Norvegiei o găsiți aici.
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu