”Toată această perioadă continuă să fie nimic altceva decât un dezastru”. Mărturiile unei studente din R. Moldova cu bursă Erasmus în Franța

Anul 2020 marcat de criza sanitară generată de Covid-19 este trăit cu multă anxietate și incertitudine și de către studenții care au ales o bursă Erasmus pentru a acumula noi experiențe în parcursul lor academic. Criza Covid-19 a dat, pe alocuri, peste cap așteptările tinerilor. Izolarea, studiile de la distanță, lipsa interacțiunii cu profesorii și colegii și-au pus profund amprenta asupra anului 2020.

Nicoleta Robu, originară din Florești, R. Moldova și studentă la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor în cadrul universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, România este una dintre sutele de tinere/tineri pentru care anul 2020 a fost unul plin de provocări. Nicoleta a acceptat să mărturisească, într-un interviu pentru Portalul Nr.1 al Diasporei ER NEWS, experiența ei de studii cu o bursă Erasmus în Franța.

Nicoleta Robu: Acum doi ani am finisat licența în Finanțe și bănci și am decis să-mi continui masterul in Bănci și piețe financiare în cadrul aceleiași facultăți. Sunt persoana care iubește schimbarea, iar la nivel de studii, schimbarea a început atunci când am decis să candidez pentru primul program Erasmus (2017). Cunoșteam sentimentul cetățeanului străin și am acceptat foarte ușor ideea de a-mi schimba, măcar pentru puțin, țara în care studiez. Am avut alături persoanele potrivite, care m-au convins că oportunitățile există pentru a fi folosite. Tocmai de aceea, astăzi îmi trăiesc a treia experiență Erasmus.

ER NEWS: Cum s-a produs acomodarea în Franța?

Nicoleta Robu: Prima mea călătorie în Franța a fost cu adevărat emoționantă. Plus la faptul că mergeam singură într-un loc unde nu cunoșteam pe nimeni, nu cunoșteam nici măcar limba la nivel comunicațional. Eram în etapa în care metrourile din Paris mi se păreau un adevărat labirint din care nu poți găsi ieșirea, iar posibilitatea de a trece cu ușurință cu două valize prin străzile aglomerate, o adevărată provocare. Trăiam niște sentimente de nedescris. Era un amestec de fericire și frică. Îmi amintesc cum (în 2017) am întrebat un trecător ce autobuz trebuie să iau pentru a ajunge la cămin. Dumnealui m-a ajutat să-mi urc valizele și mi-a spus la care oprire trebuie să cobor. Deci, cunoșteam unde dar din pricina că nu știam cât  de departe este, am stat aproximativ 30 de minute urmărind ecranul care afișa regulat următoarele opriri. Bineînțeles că toate aceste peripeții sunt unice, dar de fiecare dată mi se întâmplă câte o astfel de istorioară.

Cum au decurs primele zile la Universitate?

Nicoleta Robu: În 2017-2018 am făcut un semestru de Erasmus în Poitiers, în 2019-2020 – în Reims și actualmente – 2020-2021 – în Rouen. Am ales aceeași țară, dar fiecare oraș și-a manifestat frumusețea și particularitatea în felul său. De regulă, primele săptămâni într-o țară străină sunt mai dificile. Vorbind de universitatea din Poitiers, nu am simțit această dificultate, deoarece am fost îndrumată să aleg pentru început un oraș mai mic. Chiar dacă nu este o regulă, în orașele mai mici adesea sunt mai puțini studenți străini, iar personalul de la relații internaționale dispune de mai mult timp pentru a te ajuta în procesul de adaptare. La următoarele două universități, totul a fost bine pus la punct chiar de la început. Este ușor să te simți ca acasă dacă cunoști ce și cum funcționează la nivel ierarhic.

Vă simțiți bine integrată la Universitate? Cum este interacțiunea cu studenții străini, dar și cu studenții francezi?

Nicoleta Robu: Sigur că da. Oricine s-ar simți integrat într-o societate atât de deschisă. Amestecul de culturi și etnii este ceva obișnuit în Franța, iar acest lucru are atât părți pozitive, cât și negative. Avantajul este că nu te vei simți niciodată singur, sunt milioane de persoane ca tine. Dezavantajul este însă că la nivel des studii, concurența este foarte mare. Fiecare este pentru el și puține persoane (poate cele care au fost într-o situație asemănătoare ție) vor încerca să se împartă cu notițele de la curs, sau alte surse indisponibile studentului Erasmus.

Cum această experiență Erasmus vă ajută în parcursul universitar?

Nicoleta Robu: Orice experiență contribuie la sculptarea unei personalități mai puternice, mai formate. La nivel de universitate, cunoașterea limbii franceze mă ajută adesea în căutarea numeroaselor articole disponibile în această limbă. Altfel spus, îmi facilitează accesul la informație. Din alt punct de vedere, participarea la astfel de programe de studii m-au făcut mult mai determinată să particip la alte proiecte organizate de UAIC, deoarece sunt ferm convinsă că trebuie să profităm de toate oportunitățile studenției.

Cum se desfășoară studiile în această perioadă marcată de criza sanitară generată de Covid-19?

Nicoleta Robu: La drept vorbind, toată această perioadă continuă să fie nimic altceva decât un dezastru. Studiile s-au desfășurat la distanță, ceea ce, din punctul meu de vedre, este un mare dezavantaj. Spun astfel, deoarece apreciez foarte mult interacțiunea cu profesorii și colegii. Mai mult, este o adevărată provocare să mă concentrez pe termen lung în fața unui calculator. Mă bucură însă că examenele se vor desfășura atât on-line, cât și fizic, iar acest lucru reprezintă o speranță că totul va reveni, curând, la normal.

Care sunt cele mai mari dificultăți în această perioadă?

Nicoleta Robu: Una dintre cele mai mari dificultăți este izolarea. Consider că pentru a fi motivat, ai nevoie de ceva mai mult decât patru pereți. Incertitudinea afectează psihicul uman, iar eu nu fac deloc excepție. Atunci când nu cunoaștem ce va fi mâine, este imposibil să ne imaginăm viitorul. Proverbul rus : „A fi preîntâmpinat înseamnă a fi înarmat”, nu ne mai caracterizează. Cele mai stresante momente le-am trăit în luna iunie, atunci când se anulau zborurile de la o săptămână la alta și nu mai știam cum voi putea ajunge acasă. Sper să nu mai retrăiesc aceste momente.

Ce ați învățat despre cultura franceză?

Nicoleta Robu: Pe lângă numeroasele rețete și alte obișnuințe culinare, am învățat ce înseamnă libertatea. Deviza « Liberté, égalité, fraternité » caracterizează perfect acest popor. Chiar dacă și în Moldova suntem liberi să ne exprimăm, atât verbal, cât și vestimentar, este foarte probabil să se găsească cineva care să te judece. Încă suntem în faza preliminară a acceptării, comparativ cu Franța. Mi s-a părut straniu la început, dar am îndrăgit destul de rapid această atitudine.

Puteți să împărtășiți cu noi un fapt divers care v-a marcat?

Nicoleta Robu: Majoritatea faptelor marcante au avut loc în primul meu Erasmus, pentru că eram încă în faza de a cunoaște cultura franceză. Îmi amintesc cum intrasem într-o agenție să-mi deschid un cont bancar. După ce i-am explicat domnului ce intenție aveam, acesta mi-a spus că trebuie să merg în altă parte. Văzându-mă nedumerită, mi-a schițat o hartă și a ieșit chiar să-mi arate direcția corectă în care trebuie să merg. Am fost foarte uimită și am înțeles cât de mult contează gesturile frumoase. Uneori ne ia atât de puțin să le facem, dar pot influența atât de mult starea de bine a altei persoane.

Dacă ar fi să motivați un tânăr să tenteze experiența Erasmus, ce i-ați spune?

Nicoleta Robu: Fiecare dintre noi este motivat de a face ceva doar dacă are un scop bine definit, sau de ce nu- un vis. Din liceu am visat să vizitez Parisul, iar acest lucru m-a motivat să candidez pentru Erasmus și cel mai important, să înfrunt dificultățile care au apărut în primele luni. Doar atunci când iți dorești cu adevărat ceva, reușești să treci peste obstacole. Sunt foarte mulțumită că nu am renunțat la început și că am profitat și de alte oportunități, pentru că „Mai bine să ai remușcări decât regrete” (Oscar Wilde).

Vă mulțumesc pentru acest interviu