Tatiana Ciobanu, originară din orașul Fălești, în vârstă de 49 de ani, de profesie pedagog, stabilită de 18 ani la Roma, în Italia.
A acceptat să ofere un interviu pentru blogul elenarobu.md în care a vorbit despre motivele care au determinat-o să plece de acasă cu familia, cum s-au adaptat într-o țară străină, ce înseamnă să fii unionist în diaspora, ce va face la alegerile parlamentare din 2018 și care este cel mai mare vis legat de cele două state românești. Intervievata are și un mesaj destul de dur pentru actuala putere de la Chișinău, mai cu seamă pentru cei din PD.
Urmăriți în continuare interviul:
Când și de ce ați decis să plecați din R.Moldova? Dacă nu ați plecat legal, puteți să îmi povestiți prin ce ați trecut, ce riscuri v-ați asumat?
Am plecat la Roma la începutul lunii mai a anului 1999, plecam la soțul meu care era în Italia din luna noiembrie 1998. Vitalie plecase în perioada în care lefurile noastre de învățători erau învârtite de cam o jumătate de an prin băncile moldovenești. Trăiam pe atunci din plin durerile nașterii sistemului oligarhic moldovenesc, lucru pe care îl înțeleg acum, atunci prevalând frustrările noastre de tineri în floarea vârstei, lipsiți de orice demnitate a unei existențe decente. Astăzi pot să spun că ar fi trebuit să găsim resurse interioare pentru a rezista la privirile dojenitoare ale socrilor mei îndreptate spre noi ca spre niște specii de paraziți pe spinarea părintească. În acea perioadă nu eram destul de trainici ca să înfruntăm statutul general al neputințelor în care ne-a aruncat guvernul agrarienilor în frunte cu floreșteanul nostru Petru Lucinschii, succesorul lui Mircea Snegur, floreștean de-al nostru și el. Este curios cum Wikipedia în limba italiană sintetizează prin prisma politicii lui Petru Lucinschii întreaga esență a politicii guvernamentale de pe malurile Bâcului de la proclamarea Independenței până în ziua de astăzi, definiție printre altele omisă în versiunea Wikipedia în limba română:
” La sua politica di avvicinamento all’Unione europea è stata principalmente un tentativo più che altro finalizzato ad accedere ad agevolazioni ed aiuti economici che spesso hanno finito per incrementare solo le tasche di pochi ricchi moldavi e non, come nelle premesse, migliorare infrastrutture pubbliche e men che meno ad aiutare le fasce più bisognose della collettività moldava.”( Politica apropierii de Uniunea Europeană a Președintelui Lucinschii a fost în linii generale o tentativă finalizată cu scopul de a accesa la înlesnirile și ajutoarele economice, care deseori au contribuit la incrementarea veniturilor din buzunarele puținilor oameni înstăriți moldoveni (și nu doar) și nu au fost utilizate precum era prevăzut spre îmbunătățirea infrastructurilor publice și mai mult decât atât spre ajutorarea păturilor vulnerabile ale societății molovenești.)
Suntem din pleada oamenilor care nu se resemnează cu una cu două și este conștientă că fiecare din noi are o baricadă predestinată, oriunde s-ar afla. Ne imaginam că în vreo trei/patru luni reușim să adunăm banii necesari pentru a finisa lucrările legate de construcția casei noastre, iar în septembrie urma să reluăm munca de învățător în satul Vărvăreuca, raionul Florești. Călătoria a fost una liniștită cu o viză turistică fără peripeții și riscuri, doar că Odiseea noastră nu a luat încă sfârșit și se perpetuează în tot anul, iar noi încercăm în măsura posibilităților să fim oricum prezenți pe baricade.
2. De cât timp sunteți stabilită în Italia și cum a fost adaptarea? Cum s-a adaptat familia?
Perioada de adaptare nu a fost una tocmai simplă. Posedam o limbă italiană imaginară, învățată din dicționare, care nu corespundea cu italiana reală. Am înțeles că această limbă ține mai mult de ritm, am învățat-o din mers, iar, odată cu ea, am învățat și dinamica realităților italiene, mult mai rapidă și pe alocuri prea haotică pentru gusturile noastre provinciale, dar până la urmă o dinamică acceptabilă la care astăzi îmi este greu să renunț.
După un an de zile am obținut contractul de muncă datorită unei familii cu doi copii, așa am reușit să obțin reîntregirea familiei și să-mi aduc copiii care timp de un an de zile au fost îngrijiți de buneii paterni. Cred că cel mai greu i-a fost Marcelei, care era în clasa a cincea, în Italia ar fi ultima clasă a școlii elementare, adică a venit într-un colectiv deja format și nu prea dispus să accepte elemente noi. Lucia a frecventat ultimul an de grădiniță, iar în clasa întâi nu se deosebea de copiii italieni. Nu le-a fost deloc ușor, căci au trebuit să înfrunte integrarea școlară mai mult singure, ca să pot face reîntregirea familiei a trebuit să accept un orar de muncă ce dura de dimineața până seara târziu, contractul era pe o durată de doi ani, după care m-au rugat să mai rămân un an. Astăzi am două studente la Universitatea Sapienza din Roma și este o performanță ce le aparține aproape în totalitate.
3. Cu ce vă ocupați în Italia?
După ce am încheiat contractul de muncă menajeră, m-am înscris la facultatea de Litere și Filozofie, pe care am absolvit-o când Cristian, feciorul nostru care s-a născut la Roma, avea trei ani. O perioadă am muncit la proiecte europene, îmbinând munca cu activitatea de voluntariat în cadrul Asociației ”Dacia” care a fost constituită în 2004. Am creat un serviciu extrașcolar în cartierul multietnic în care locuiam, pentru a ajuta copiii emigranților în pregătirea lecțiilor, serviciu care actual este găzduit de două școli din municipiul XV a orașului Roma, voluntarii fiind italieni, printre ei foști profesori ai copiilor mei cu care ne-am împrietenit și care frecventează și activitățile noastre culturale. Am fost contactați de facultatea de Pedagogie de la Universitatea Sapienza, fiind rugate să primim trei din studentele lor care vor scrie teza de licență despre activitatea serviciului nostru extrașcolar, pe care l-am creat în 2009, împreună cu prietena mea Alexandra dell’Alba, fiica unui amiral de marină militară cu simțul datoriei în sânge.
Avem o colaborare frumoasă cu intelectualii italieni din grupul Insulei Poeților, care ne-au ajutat la îngrijirea volumelor traduse din limba română în italiană și anume culegerile de Grigore Vieru, Efim Tarlapan și Gheorghe Vidican. Am colaborat cu regizoara Maria Inversi la alcătuirea textului pentru spectacolul teatral dedicat Reginei Elisabeta a României, Elisabetta di Wied sotto falso nome. La moment, pregătim un concert de colinde împreună cu directorul artistic al Ansamblului de cântec și dans Arțăraș, doamna Lidia Bolfosu, care a reușit să unească românii de pe amble maluri ale Prutului în jurul artei populare autentice, multe din lucrări fiind culese ani în șir chiar de Dumneaei. Anul acesta suntem invitați la Bruxelles, unde vom colinda ambele Ambasade românești. Toate aceste activități sunt un gen de bancă a timpului dedicat păstrării identității și valorilor noastre naționale, o bancă care nu poate fi devalizată de nimeni, unde păstrăm și îmbogățim patrimoniul cultural. Este unica avere ce contează cu adevărat din cele pe care le lăsăm copiilor noștri, împreună cu experiența de exil.
4. Care sunt facilitățile pe care le oferă statul italian unei familii de moldoveni?
Bineînțeles nu putem compara posibilitățile pe care le oferă un stat european cu cele pe care le oferă statul deocamdată R. Moldova. Republica Italiană, bazată pe muncă, îți oferă o vacanță plătită și leafa a treisprezecea, un concediu de maternitate decent, un sistem sanitar care este considerat cel mai bun din Europa, tot așa cum nu îți oferă toate acestea în caz că nu ai un loc de muncă regularizat. Mai există și excepții, poți găsi italieni care nu-ți plătesc taxele, dar îți oferă leafa a treisprezecea și vacanța plătită sau italieni care nu sunt în stare să-ți ofere nimic, nu din reaua lor voință, dar din sărăcie și atunci ca să ai o continuitate de muncă regulară îți plătești singur taxele. Câmpul muncii din Italia nu este tocmai cel mai stabil loc din lume, la un moment dat poți pierde munca și atunci se pot schimba multe lucruri, de exemplu să pierzi casa cumpărată în rate, cum au pățit mulți din concetățenii noștri, inclusiv noi. Ne-am spus atunci că vina este absolut a noastră, căci anume dorind să ne facem datoria, am investit în voluntariat, prezentări și publicații de cărți și tot genul de manifestații, inclusiv concerte preelectorale pe banii noștri, în așa mod nu am avut un ban pus deoparte pentru orice eventualitate. Era perioada când soțul meu a avut o pauză de muncă, iar eu, fiind implicată într-un proiect european, am fost plătită după jumătate de an, plata fiind fragmentată, de aceea nu am reușit să acoperim datoriile bancare care s-au acumulat. Dar această lecție nu ne-a servit prea mult, continuăm activitatea de voluntariat și mai ales în ajunul Centenarului Marii Uniri nu ne permitem nicio pauză, cât de rațional nu ar fi.
5. În ce limbă vorbiți acasă? De ce este important să vorbiți în română acasă?
În casa noastră se vorbește românește, bineînțeles cedăm deseori copiilor noștri și vorbim din lipsă materială de timp în italiana, dar în linii generale argumentele în buna lor parte sunt românești. Mai sunt momente când ne este mai ușor să găsim nota ironică potrivită situației în română, italiană sau chiar rusă. Suntem absolut de acord cu formula Limba Română este Patria mea, ne este mai greu să-l convingem pe Cristian care consideră Roma Patria sa, căci s-a născut în cetatea eternă acum 12 ani, vorbește o română cu accent italian și ne face obiectul unor critici aprige din partea Marcelei căreia îi dau dreptate atunci când ne acuză de lipsă de coerență în ceea ce facem. Adică am trebui să lăsăm tot activismul acesta steril și să ne ocupăm de propriul nostru copil. Și atunci eu îi aduc aminte că Cristian tot datorită nouă știe să recite Luceafărul, cunoaște un program lung de colinde. Atunci când face cunoștință cu oameni noi, criteriul de bază a aprecierii valorii unei persoane este pentru el apartenența la mișcarea unionistă. E clar că atunci când încerci să ții piept la mai multe realități și problematici nu reușești să fii la înălțime în mai multe privințe se fac erori și scăpări, care deseori nu pot fi justificate doar de bunele noastre intenții.
6. Sunteți cunoscută prin faptul că promovati unionismul în diaspora. Nu ezitați să vorbiti despre unire la evenimentele/manifestarile la care participați. Sunteți și membra în Sfatul Țării II. Cum sunt priviți unioniștii în diaspora?
Suntem oglinda societății basarabene de acasă. Unionismul ține de conștiința sau lipsa de conștiință a unui om. Deseori ne ciocnim cu oameni dezinformați, căci acesta este rezultatul strategiilor de desțărare (emigrare) a sovieticilor. Ne vine greu uneori, dar avem o echipă nemaipomenită de oameni care știu să-și îndeplinească datoria și care te susțin în cele mai grele momente. În teorie acesta este și avantajul Unirii, o coeziune de forțe și energii în serviciul întregii comunități. Să fie clar din capul locului, există o singură diasporă – românească – cu români care fac parte din două realități geopolitice. Dar atunci când aceștea au ocazia să-și unească eforturile, se creează acea armonie și simțul împăcării, al regăsirii cu tine însuți, în versiunea ta integră.
7.Cât de mare este numărul basarabenilor care își dorește unirea celor două state românești și care sunt în străinătate?
La Offline-ul de la Veneția s-au apropiat o mulțime de colegi de-ai noștri care și-au exprimat adeziunea la idea unionistă, dar în același timp frica de a o exprima în public. Există o frică congenitală în sânul societății noastre. Nu fac abstracție de cei care sunt purtători ai românofobiei în R. Moldova, alimentați și de halucinațiile lui Igor Dodon, marele luptător cu pericolul unionist. Acum nu am nimic împotriva acestui apologet al statalității moldovești, dar e una să nu te prezinți în fața diasporei unioniste de la Roma și alt lucru este instigarea la violență a celor ignoranți, care anume, din cauza faptului că sunt dezinformați, pot reacționa nu doar cu o virulență verbală, dar și cu agresiuni fizice. Mă gândesc la tinerii unioniști din R. Moldova, la suferințele și dezamăgirile lor. Acești lăstari ai conștiinței ar trebui protejați, nu puși în pericol, așa cum o face nepreședintele Dodon.
8.Ce fel de relație aveți cu diaspora română din Italia? Ce fel de evenimente organizați?
Păi suntem noi dispora română în Italia. Facem parte din Cenaclul literar de la Roma, colaborăm cu asociațiile și instituțiile românești la organizarea și petrecerea sărbătorilor naționale, la evenimentele legate de activitatea Camerei de Comerț a României în Italia, am fost invitați de către Ambasada României să reprezentăm România la festivalurile folclorice de pe teritoriul Italiei, avem o istorie frumoasă de colaborare cu Accademia di Romania la Roma.
9.Cum și când credeți că se poate produce Unirea?
Ar fi trebuit să se producă imediatdupă proclamarea Independenței, dacă nu ne-am fi ciocnit cu plăcerile zăbavei ale clasei politice din R. Moldova, care a scris până acum doar pagini de istorie gen detectiv cu furturi clamoroase, dintre care cel mai mare este cel a căciulii propriei identități. Istoria R. Moldova începând cu 27 august 1991 poate fi comparată cu cele 30 de pagini din romanul lui Marcel Proust “În căutarea timpului pierdut”, datorită cărora editorul nu vroia să publice opera, căci nu înțelegea cum pot fi descrise mișcările unui om înainte de a adormi pe 30 de pagini. E drept că în cei 26 de ani de istorie am avut și noi un moment de glorie și anume Deșteptarea Națională, dar a durat puțin de tot și a luat sfârșit cu semnarea intrării R. Moldova în CSI din decembrie 1991, de către Mircea Snegur care spune lumea că a fost auzit indignându-se de îndemnul trezirii din Imnul Românesc. Așadar, după ce viteazul nostru din poveste a apăsat pe butonul deșteptătorului, au urmat alte pagini tot mai puțin glorioase și pe cât se poate de rușinoase cu mimări de tot genul ale dragostei față de Moldova, iar populația sa, rămasă la moment ca o mireasă goală și jefuită în mijlocul drumului spre Europa, fără niciun indicator partiinic al izbânzii. Unirea trebuie să se producă printr-un acord comun al guvernelor cu consimțământul forțelor europene și mai ales la insistența Germaniei și Rusiei, pătate de păcatul rușinos al Pactului Ribbentrop-Molotov. Anexarea Basarabiei nu a fost făcută prin referendum, nimeni nu i-a întrebat pe basarabeni dacă le sunt pe plac deportările sau politicile de desțărare și jaf, iar moștenitorii totalitarismului sovietic să-și bată capul de cum vor răspunde de genocidele pe care le-au organizat și crimele din actualul război pe care l-au dezlănțuit în propriul areal slav.
10.În ce măsură biserica românească din Italia îi susține pe basarabeni, pe preoții care vin din R. Moldova?
Biserica pe care o frecventez ține de Mitropolia Europei Occidentale și Meridionale, preotul fiind basarabean, îmi place să cânt în corul bisericesc împreună cu românii din România, care au învățat cântările noastre, inclusiv scurtele pasaje în limba rusă. Suntem primiți ca ceilalți români, poate uneori chiar cu mai multă grijă și atenție din partea preoților din România. Părintele Serafim Vescan din Ardeal nu face niciun eveniment important fără basarabeni, implicându-se și în mișcarea unionistă. La întrunirea comunității românești din Italia cu reprezentanții partidelor din țară și Ambasada României de la Roma mi-a binecuvântat colacul spre înfăptuirea Unirii cu voce tare ca să audă toată lumea. Un rol important în organizarea vieții duhovnicești o are Episcopia Română din Italia cu sediul la Roma, am avut ocazia să fim invitați la evenimentele organizate de către Episcopul Italiei Preasfințitul Siluan pe care îl cunosc de mulți ani și am plecat mereu de acolo cu senzația că avem o casă care ne așteaptă și ne vrea împliniți în cele ale credinței și un părinte spiritual desăvârșit.
11.În ce măsură veți ieși la alegerile parlamentare în 2018, după ce a fost schimbat sistemul electoral?
Dacă nu se organizează un referendum pentru anularea sistemului mixt, va trebui să ne întoarcem acasă în perioada alegerilor. Cinismul este caracteristica pe care se bazează însăși existența statalității născute din jaf de pământ românesc, nu poți să fii un politician bun fără ca să—ți dai seama de acest lucru. Excluderea cetățenilor emigrați peste hotare, care de ani de zile susțin economic acest stat, este doar o mică parte din manifestările cinismului tagmei de jefuitori de la cârma statului moldovenesc.
12.Ce mesaj ați dori să transmiteți autorităților cu această ocazie?
Suntem decepționați de prestațiile așa-numitelor autorități, mai mult decât incompetente. Corifeii statalității moldovenești uneltesc ani în șir niște viclenii triste împotriva unei populații obosite, pline de apatie, care însă servește din plin la imaginea de oameni harnici și cumsecade, pentru a mai scoate din fondurile europene, americane și de ce nu rusești, în fond banii nu au miros, se știe. Iar așa-zisa diasporă le cam încurcă planurile, ar putea vota pentru partidele antioligarhice sau amenința însăși statalitatea cu o eventuală Reunire și se știe că DNA-ul românesc nu ține de nănășie, cumătrii și prosperitate desfrânată din familiile clanurilor oligarhice. Adaug un cuvânt de încurajare celor care s-au vândut PD-ului în văzul nostru al tuturor, curaj fraților la judecata de apoi, să știți că vi se va cere poate chiar mai mult decât li se va cere generoșilor voștri stăpâni, care nu ar fi existat dacă nu se alimentau din seva trădărilor voastre. Cred că ar trebui să mă opresc aici căci demult nu am concentrat atâta amărăciune și dezgust pe centimetru pătrat de foaie electronică nevinovată.
13.În ce măsură credeți că în prezent are loc o depopulare a Moldovei? Care ar putea fi consecințele?
Nu poate să nu reacționeze o populație lipsită de orice gen de securitate socială, geopolitică și bancară. R. Moldova riscă să rămână depopulată într-un timp foarte scurt. Consecințele le trăim deja demult, căci mediul rural e la pământ nu de astăzi, moare o lume în văzul tuturor într-o operă sureală a impotenței noastre colective, pe fondalul promisiunilor deșarte ale partidelor care sunt sigure de autosuficiența forțelor interne ale statului moldovean, stat ce ar reuși să democratizeze și să transforme în funcționale instituțiile statului. Fără o supremație a idealului Unității de Neam orice mișcare și partid nu este decât o altă manifestare a setei de putere, un carierism ieftin care ne va costa prea scump, cam tot atâta cât ne-au costat politicile autohtone precedente. R.Moldova a devenit o realitate care nu mai poate fi gestionată fără intervenția UE și NATO. În timp ce politicienii noștri au furat ca în codru și și-au bătut joc de tot ce mai este sfânt pe acest pământ, movila de 20 000 de tone de armament de la Cobasna a devenit practic netransportabilă, menținând în același timp un potențial exploziv a bombei nucleare de la Hiroshima. Nu suntem doar noi expuși pericolului, am devenit între timp un pericol fără să ne dăm seama, un pericol pentru întreaga Europă. Cam acesta este prețul comodităților garantate de așa zisele țări-tampon.
14. Care este cel mai mare vis al Dvs legat de R. Moldova, de viitorul ei?
Am un singur vis și anume cel în care va cădea ultimul zid european: cel de pe Prut, un zid care divizează națiunea română în două state și două realități geopolitice. Este anume așa, trăim în două realități geopolitice, dar această divizare nu stimulează sincronizarea realităților românești, ci doar produce depopularea și sărăcia pământurilor dintre Prut și Nistru, pe fondalul adâncirii fenomenului de corupție și propășire a mafiei. Visul meu este o Europă a patriilor reîntregite așa cum și-o dorea Charles de Gaulle. În rest, adevăratul viteaz din poveste este poporul român, care a supraviețuit tuturor năpastelor și mai are speranță de izbândă atâta timp cât mai există o conștiință a datoriei noastre față de strămoși și urmași, datoria față de evoluția neamului românesc, care și-a dobândit cu sânge și sudoare dreptul de a scrie pagini noi în istoria Europei. O Europă devastată de Brexit, separatismul din Catalonia și alte regiuni , terorsmul islamic și criza economică mondială ar avea doar de câștigat în urma unei eventuale Reuniri a R. Moldova cu România, ar fi avut o clipă de grație, am fi avut-o și noi, după atâta amar de vreme pierdută în lecturi toxice de povești cu zmei oligarhici și zâne carabine.
Vă mulțumesc pentru acest interviu!
Informația este putere, informați-vă corect! Cu respect, Elena Robu