Tânăra stabilită în Italia care își dorește să contribuie la reducerea sărăciei în Moldova

Georgeta Proca are 23 ani și este originară din orașul Chișinău. A ajuns să își facă studiile în Italia în 2012, când întreaga familie a decis să se stabilească în această țară, pentru a avea oportunități mai bune în domeniul invățământului și al muncii.

Astfel, tânăra este în Italia de aproximativ 6 ani și momentan își face studiile la Universitatea de la Siena, la Facultatea de științe politice, cognitive și sociale din Siena, Italia. Încă nu știe cu certitudine ce va face după încheierea studiilor universitare, dar spune că ar reveni acasă, în Moldova, dacă ar avea un salariu decent, un loc de muncă și o casă unde să poată trăi.

Georgeta Proca povestește în cele ce urmează cum a fost adaptarea în Italia și cum este sistemul de învățământ italian.

Adaptarea în Italia a fost destul de anevoioasă în primul an. Eram nouă în clasă, într-un oraș și casă nouă, trebuia să fac fața unei limbi și culturi noi. Am fost avantajată de faptul că aici am rude stabilite de ani buni, dar și pentru că, aflându-mă încă la Chișinău, am frecventat un curs de limbă italiană. Cu părere de rău, clasa unde am petrecut cei trei ani de liceu nu a fost prea cordială cu mine. Mă așteptam să îmi fac prieteni imediat, dar nu a fost așa. La momentul actual, mențin legătura cu două foste colege de clasă, dar nu pot afirma că mă leagă multe amintiri plăcute de restul colegilor. Am ajuns la concluzia că probabil nu aveam interese comune și că italienii nu neaparat manifestă dorință de a cunoaște și socializa imediat cu persoane din alte țări. Există desigur și persoane mult mai cordiale, dar persistă, în unele cazuri, convingerea că imigranții sunt inferiori. În rest pot să spun că treptat am ajuns la un nivel de comunicare în italiană foarte bun, m-am obișnuit cu oamenii și lumea care mă înconjoară aici și sunt satisfăcută din acest punct de vedere. Italia este o țară foarte frumoasă, cu tradiții și arte splendide și îmi place să o descopăr în fiecare zi din noi puncte de vedere.

În ceea ce privește sistemul de învățământ, nu am observat diferențe colosale comparativ cu Republica Moldova. Programul școlar este similar și chiar și la liceu este aceeași separare de profile, doar cu mai multe opțiuni. Fiind deja studentă la universitate, pot să spun că am cunoscut și profesori competenți, dar și mai puțin competenți. Îmi fac studiile la cursul de științe ale comunicării și îmi place domeniul pe care mi l-am ales. Un punct în favoarea Italiei ar fi faptul că elevii și studenții au mai multe oportunități de a participa în călătorii cu scop de studiu (de exemplu un sejur în Marea Britanie unde sunt cazați în familii engleze și frecventează cursuri de limbă engleză) și sunt mai bine informați în ceea ce privește programele Erasmus.

Despre copiat pot spune că este foarte riscant. Studenții care copiază riscă să le fie anulată lucrarea/examenul. La școală pentru asemenea comportament se mai pot face însemnări și un comentariu disciplinar în catalog care va scădea nota disciplinară totală a elevului.

Relația dintre student și profesor este de cele mai multe ori colegială și bazată pe respectul reciproc. Profesorii, mai ales la universitate, se adresează studenților cu „dumneavoastră”. Desigur, sunt și cazuri în care studenții și profesorii intră în conflict, dar totul depinde de caracterul, mentalitatea și competența ambilor.

Fiind încă studentă la universitate, resursele mele financiare provin de la familie și bursa de studii. Dacă prezinți în termenul stabilit toate documentele cerute de autoritățile care se ocupă de burse și cazare pentru studenți, poți avea șansa să primești un ajutor financiar pe parcursul anului de învățământ, cazare în reședințele studentești și un tarif redus sau chiar zero pentru cantina studențească.

Încă nu am decis exact ce vreau să fac după ce închei studiile aici, în Italia. Mi-aș dori la sigur să călătoresc și să învăț peste hotare, în Franța sau Marea Britanie. Ar fi foarte frumos dacă aș putea reveni cândva în mod stabil în R. Moldova, dar la moment nu văd nicio perspectivă pozitivă în acest sens.

Eu aș vrea foarte mult să contribui în primul rând la reducerea sărăciei în R. Moldova, aducând parteneri și asociații care ar putea ajuta oamenii în etate, persoanele cu dizabilități și cei care au un nivel de trai mult sub nivelul uman. Aș vrea de asemenea să pot contribui la dezvoltarea sistemului de învățământ, așa ca acesta să fie mai european, mai onest și mai puțin corupt.

Visez, în primul rând, ca într-o zi să pot să mă întorc acasă, știind că am un loc de muncă și o casă în mod sigur. Apoi, să știu că salariile corespund întreținerii unei persoane și că fenomene precum corupția și fraudele sunt absente din domeniul politicii și al învățământului.

Vă mulțumesc pentru interviu!

Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.

Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu