Marcăm astăzi 167 de ani de la nașterea marelui poet român Mihai Eminescu. Președinția a greșit inițial semnificația zilei de azi, anunțându-ne că se împlinesc 167 de ani de la moartea poetului, apoi au dres busuiocul, dar asta e altă poveste. Toți politicienii, de la stânga la dreapta a eșichierului politic fac astăzi coadă la bustul lui Eminescu să depună flori și să îi aducă un omagiu marelui poet.
Și președintele țării Dodon a venit cu flori la Eminescu. Șeful statului ne spune în repetate rânduri că vorbește limba moldovenească și se consideră moldovean. Eminescu a susținut întotdeauna că suntem români și punctum. Cum se leagă una cu alta? Nu are cum să se lege. Probabil, pe Igor Dodon îl vom vedea cu flori și la bustul lui Pușkin. De ce nu? Dacă tot nimic nu se leagă.
Așa sau altfel, Eminescu este poetul meu. Cu el am crescut, m-am format ca adolescent, apoi ca om. Nimeni nu poate să mi-l fure din inimă și suflet. Nici chiar cei mai înrăiți în ale teoriei moldovenismului și alte falsuri istorice.
Într-o țară în care aproape totul s-a furat, totuși nimeni nu are forța să îmi fure Luceafărul, Scrisoarea a III-a, Și dacă, Seara pe deal, Glossă, Sărmanul Dionis și multe alte opere ale poetului. Cu asta trăiesc, din asta îmi hrănesc sufletul.
Da, Eminescu este poetul meu! Îl las pe el să mă judece!
P.S. O poză mai veche la Teiul lui Eminescu de la Iași, alături de mama
