Securitatea energetică a țării, în pericol

Expertul în energetică, Sergiu Tofilat, susține că atâta timp cât R. Moldova va fi dependentă doar de o singură sursă în ceea ce privește consumul de gaze și energie electrică, adică Federația Rusă, securitatea energetică a R. Moldova va fi în pericol.

Despre acest lucru expertul a vorbit la dezbaterea publică organizată la Bruxelles de către europarlamentarul român Monica Macovei, cea care are o dedicație aparte față de R. Moldova.

Dezbaterea care a avut loc sub genericul: „Acordurile de Asociere, dincolo de retorică. Încearcă cu adevărat guvernele din Chișinău și Kiev să facă pași pentru a fi mai aproape de UE?”, a fost organizată împreună cu Asociația „Expert Forum” din România. La evenimentul care a avut loc miercuri seară, 8 februarie, la Bruxelles au participat experți, jurnaliști, reprezentanți ai ONG-urilor din România, Republica Moldova și Ucraina, dar și șefii Misiunilor Ucrainei și Republicii Moldova la Uniunea Europeană, reprezentanți ai Comisiei Europene.

Public mai jos discursul pe care l-a avut expertul în energetică, Sergiu Tofilat, la aceste dezbateri, pentru că este bine ca și cei de acasă să cunoască mai multe detalii despre sectorul energetic, cine ne fură și care ar fi soluțiile pentru a stopa acest furt.

***

Moldova este dependentă în totalitate de Federaţia Rusă la consumul de gaze şi energie electrică. Acest lucru constituie o ameninţare la securitatea energetică a ţării.

  1. Sectorul gaze

Consumul anual de gaze în RM constituie circa 1 miliard de m3 , Gazprom fiind unica sursă.

Interconexiunea pe gaz Iaşi-Ungheni, la hotarul cu România, a asigurat mai puţin de 0.1% din consumul intern în 2015 . Moldovagaz, o companie mixtă moldo-rusă, este unicul furnizor în Moldova, cu excepţia regiunii separatiste transnistrene. Gazprom deţine 50% şi controlează alte 13.4% din acţiunile Moldovagaz şi are monopolul de-facto pe piaţa de gaze a Republicii Moldova.

1.1. Datoria către Gazprom depăşeşte 6.5 miliarde USD, peste 90% din PIB-ul Moldovei

Principalul pericol privind securitatea energetică este că Moldovagaz are o datorie la gaz de 6.5 miliarde USD faţă de Gazprom, din care 6 miliarde USD sunt ale Transnistriei . Deşi Gazprom cunoaşte şi menţionează cu regularitate în rapoartele financiare că Tiraspol-Transgaz nu plăteşte pentru gaz ani la rând, concernul rus obligă Moldovagaz să continue livrările de gaz în Transnistria. La rândul său, Tiraspol-Transgaz vinde gazul la preţuri derizorii către consumatorii şi agenţii economici din Transnistria, inclusiv către centrala electrică MoldGRES care asigură Moldova cu electricitate. Banii obţinuţi din vânzarea gazului se acumulează pe aşa-numitul „cont de gaz” şi este transferat în bugetul transnistrean. Potrivit estimărilor noastre, în decursul ultimilor 10 ani circa 36% din aşa-numitul buget transnistrean a fost finanţat din „contul de gaze”.

1.2. Consolidarea securităţii energetice

Primul pas pentru a consolida securitatea energetică şi a reduce poziţia de monopol deţinută de Moldovagaz este de a extinde gazoductul Iaşi-Ungheni spre Chişinău. Proiectul depinde în mare măsură de angajamentul politic al Moldovei pentru implementarea Pachetului Energetic 3, în vederea asigurării accesului nediscriminatoriu al altor furnizori la infrastructura de transport a gazelor.

2. Sectorul energiei electrice

Mai mult de 80% consumul de energie al Moldovei este produs la centrala electrică MoldGRES, situată în Transnistria deţinută de concernul rus Inter RAO UES. Centrala generează electricitate din gazul livrat de Tiraspol-Transgaz. Însă preţul la energie niciodată nu a depins de costul gazului, deoarece Transnistria nu-l plăteşte. Cu toate că Moldova poate procura energie din Ucraina, Ministerul Economiei preferă să încheie contracte cu furnizorii transnistreni. Astfel, plătind facturile la energie, consumatorii din Moldova sunt impuşi să finanţeze regiunea separatistă transnistreană.

2.1. Moldova procură energie prin compania intermediară “Energokapital”

Din decembrie 2014 Moldova procură energie prin Energokapital, o companie-căpuşă cu fondatori offshore, licenţiată rapid de ANRE în doar 3 zile. Aceasta primeşte gaz la preţ redus de la Tiraspol-Transgaz şi plăteşte către MoldGRES doar costul de procesare a gazului în energie. Ulterior Energokapital vinde energia către compania de stat Energocom din RM. Astfel o parte din bani merge în aşa-numitul „cont de gaze”, iar restul sunt delapidaţi în conturile offshore ale fondatorilor firmei Energokapital. În 2014 Ministrul Ecoomiei era Andrian Candu, actualul Preşedinte al Parlamentului din Moldova. În martie 2016 noul Guvern a reîncheiat contractul cu Energokapital pentru încă un an, deşi existau oferte din Ucraina . Mai târziu, în iunie 2016, presa transnistreană a publicat mai multe dispoziţii de plată care confirmă că Energokapital a transferat peste 19.2 milioane USD către fondatorii offshore din Hong Kong. Evident că banii ajung în buzunarele oficialilor din Moldova şi Transnistria.

2.2. Energokapital are legături cu “furtul miliardului”

Energokapital are conturile în Victoriabank, controlată de Vlad Plahotniuc prin intermediul firmelor offshore cu directori nominali. Banca intermediară este ABLV din Letonia, menţionată în raportul Kroll şi amedată recent cu 3 milioane de EUR de organul de supraveghere pentru că a ignorat tranzacţiile suspecte. Mai exact, câţiva clienţi ai băncii au efectuat tranzacţii cu scopul de a prelua controlul băncilor din care ulterior a fost sustras circa 1 miliard USD. Investigaţia jurnaliştilor de la “The Black Sea” a desoperit că unul din fondatorii Energokapital-ului este înregistrat în Edinburgh de către un consultant – Marios Papantoniou. Pe aceeaşi adresă este înregistrată Fortuna United ltd, implicată în “furtul miliardului” din cele 3 bănci moldoveneşti, iar Papantoniou era directorul unei companii care deţinea acţiuni în una din băncile fraudate.

2.3. Soluţii pe termen scurt şi mediu

Guvernul RM este de fapt pe ambele părţi a lanţului gaz-energie şi poate stopa ciclul vicios de acumulare a datoriilor faţă de Gazprom, care ameninţă securitatea energetică a statului. Guvernul deţine 35% din acţiunile Moldovagaz şi dreptul de a înainta Preşedintele Consiliului; este fondator unic la Energocom, iar ANRE reglementează activitatea Moldovagaz. Trebuie considerate următoarele soluţii:

*Aprobarea prevederii legale care va interzice companiilor energetice să continue livrările către clienţii cu datorii mai mari de 6 luni. Dacă Moldovagaz nu primeşte plăţile de la clienţi, trebuie să oprească livrările. Acest lucru este realizabil, deoarece consumul este înregistrat separat pentru Moldova şi Transnistria, iar Guvernul va continua negocierile cu Rusia pentru separarea datoriilor;

*Ghidul privind procedura de achiziţie a energiei, elaborat de Secratariatul Comunităţii Energetice şi aprobat recent de Ministerul Economiei, trebuie să prevadă cerinţe care ar permite furnizorilor transnistreni să participe la tender numai dacă deţin licenţă şi procură gaz în mod transparent, fără a influienţa creşterea datoriilor către Moldovagaz. ANRE trebuie să impună acest lucru pentru că reglementează tarifele la energie şi trebuie să aibă acces deplin la structura costurilor. Pentru aceasta este necesar ca ANRE să fie o instituţie independentă. Primul pas în acest sens este numirea în mod transparent şi nediscriminatoriu a directorilor ANRE şi membrilor Consiliului de Experţi;

*Pe termen mediu, unica soluţie de a reduce dependenţa energetică de Rusia este să dezvoltăm interconexiunile cu România pe energie şi gaze, petru a diversifica furnizorii. Interconexiunile, îndeosebi pe gaze, nu pot fi uşor răscumpărate prin tarife. UE poate oferi suport financiar sub formă de granturi, impunând condiţii stricte, deoarece interconexiunile vor ameliora securitatea energetică a Moldovei şi Ucrainei. Acestea vor oferi Ucrainei acces la piaţa de energie şi gaze a României, acces Moldovei la capacităţile ucrainene de stocare a gazului, dar şi posibilităţi lărgite de balansare a energiei şi o stabilitate a sistemului energetic regional.

Articole similare
Comentarii