Până acum, toți deputații din primul Parlament mi-au spus, în cadrul emisiunii Alb&Negru, că o soluție pentru salvarea R. MOldova este schimbarea clasei politice. Sună frumos, sunt de acord, dar cum facem asta.
Din 1994, tot schimbăm clasele politice și tot oferim o șansă acestei republici, dar se pare că din scrutin în scrutin ne dezamăgim tot mai mult.
În 2009 am schimbat clasa politică așa încât vorbim din 2015-2016 despre necesitatea urgentă de a schimba iar politicienii. Pentru că cei din 2009, chiar dacă s-au numit pro-europeni, ne-au furat așa cum au știut ei mai bine.
Sinceră să fiu, astăzi nu îmi mai pun speranțele în aproape nimeni. Puterea și banul îi corup pe oamenii politici, chiar dacă în campanie electorală ei îți promit cele mai frumoase lucruri și se jură că sunt cei mai cinstiți, onești și sinceri oameni de pe planetă. Prin asemenea campanii am trecut de nenumărate ori și tot de nenumărate ori am trăit dezamăgiri imense.
Deputatul din primul Parlament, Ion Madan, își pune speranța în generația tânără de politicieni. Care generație însă? Cea care s-a vândut sau a trecut de la un partid la altul? Așa înțeleg tinerii deputați de astăzi că se face politică? Așa se guvernează o țără? Așa se fac legi în favoarea acestui popor? Așa se aduce bunăstare cetățenilor?
Pentru mine una este clar, R. Moldova a demonstrat în 25 de ani că nu este capabilă de una singură să construiască un stat democratic, unde oamenii să vrea să rămână. Ce s-ar putea schimba în viitor? Nu vreau să par pesimistă, dar în momentul de față un văd un viitor sigur pentru R. Moldova, în actualele condiții.
Iată cele mai importante declarații pe care le-a făcut deputatul din primul Parlament, Ion Madan, în cadrul emisiunii Alb&Negru de la UNIMEDIA:
*În URSS, oamenii lucrau pentru demnitarii de sus. Privelegiile cele mai mari le aveau măturătorii din Rusia care veneau aici și primeau apartamente, dar băștinașii munceau din greu, li se ofereau apartamente prin cămine.
*Ceățenii cereau să fim independenți și cât mai departe de URSS.
*Acea semnătură pe declarația de Independență nu a fost pusă de mine, dar de toți cetățenii din circumscripția care m-au votat pentru funcția de deputat.
*Nu sunt mândru de ceea ce a ajuns R. Moldova. Începând cu 1994, totul a început să se schimbe, a pierit entuziasmul. Trebuia să mai rezistăm un an și să nu ne dăm demisia înainte de termen și așa să nu permitem Partidului Democrat Agrar să vină la putere. Se pare că am cedat la primul hop. Așa și nu am reușit să adoptăm Constituția în altă variantă decât cea votată în 1994.
*Am crezut în oameni că vor susține forțele democratice, dar tot cetățenii noștri i-au votat pe cei de stânga, chiar dacă în 1991 au cerut independența.
*Cei care s-au îmbogățit cel mai mult de pe urma privatizărilor au fost foștii președinți de colhozuri și sovhozuri.
*În 1990, în campania electorală despre o independență totală a RSSM nu s-a vorbit. Despre independența totală s-a vorbit doar în februarie 1991, odată cu referendumul. Factorul determinant a fost cel din exterior.
*Fabrica „Bucuria” a fost o fabrică cu renume în Europa, astazi nu mai este. A fost pus dl Tarlev acolo, din 1994-1995. Apoi dl Voronin îl face pe Tarlev prim-ministru. Dar până atunci din această fabrică se fura cu duiumul. Se duceau mașinile de lapte congelat din fabrică.
*Apoi a venit Pavel Filip, actualul premier. La ce a adus fabrica? Acum acolo stăpâni sunt rușii și ucrainenii. La ce calitate am ajuns? Din coloranți naturali am ajuns la cei sintetici. Apoi dl Filip a fost director la Tutun-CTC, s-a dus și această întreprindere de râpă, iar dl Filip a ajuns premier.
*Operatorul Național „Moldtelecom” a fost înclus în lista bunurilor publice supuse privatizării cu scopul de a fi vândut unui reprezentant al PDM.
*În viziunea mea, Moldtelecom ar putea fi privatizat în jur de 200 de milioane de euro. Eu mă refer la ce ar trebui statului să-i rămână. Se încearcă diminuarea prețului, dar se pune întrebarea cum și cine îl va cumpăra. Beneficiarul este cunoscut. Se presupune că Moldtelecom va ajunge în mâinile reprezentanților PDM, fiindcă este profitabil. Tarifele să măresc o dată la 2-3 ani. De exemplu noi vorbim cu Franța și noi achită triplu comparativ cu persoan din Franța. Prețurile sunt exagerate. Suntem jecmeniți din suflet și înjosiți.
*În 1989 am oprit vreo 10 tancuri, la 7 noiembrie, la paradă.
*Sunt prima persoană care a arborat drapelul, înaintea regretatului Gheorghe Ghimpu. Am arborat drapelul pe clădirea preturii sectorului Buiucani din Chișinău. Peste jumătate de oră și Gheorghe Ghimpu a arborat drapelul pe clădirea Președinției.
*Eram numit în Parlament Sadam Hussein.
* Noi totuși suntem stat independent, undeva lucrează industria, dar furturile, toate inițiativele acestor partide de buzunar care lucrează doar pentru interesele sale și nu ale țării ne-a adus la o situație incredibil de rea.
*Ceea ce trebuie să facem acum este să cointeresăm tinerii noștri să promoveze această țară.
*M-am dezamăgit de fostul președinte al României, Ion Iliescu total. Cînd a venit la Chișinău Iliescu, am așteptat cu toții că el va spune că poporul român este de acord cu unirea. Sunt convins că atunci 70% din populația din R. Moldova își dorea unirea. Dar Iliescu a spus că poporul român nu este gata și această întrebare va fi discută mai târziu. Dacă Iliescu spunea atunci da, și dl Snegur spunea da. Nu a fost voință politică din partea României.
*Soluția mea pentru viitorul R. Moldova: Suntem datori să muncim, să pregătim tânăra generație și să nu permitem schimbarea vectorului european. Nu cu vărsări de sânge, nu cu furturi. Sunt anumite limite care trebuie respectate. Educația este principală.
*Peste 10 ani cred că va fi o nouă clasă politică, tineri pe care îi vom admira și vom spune că nouă ceva nu ne-a ajuns ca să îndeplinim ceea ce ne-am propus. Văd o R. Moldovă independentă, suverană și cu un parcurs european clar, cumva admiși deja în UE, la etapa de preaderare.