De aproape trei decenii, discuțiile despre retragerea armatei rusești de pe teritoriul R. Moldova bat pasul pe loc. O moștenire și un ”cadou” lăsat de primul președinte al R. Moldova, Mircea Snegur.
Dacă în acel moment, curajul ar fi fost mai mare din partea celor care erau în fruntea republicii (care făcea primii pași spre independență), astăzi poate o asemenea problemă pe agenda relațiilor moldo-ruse nu ar fi existat. Astăzi, poate nu am fi vorbit despre o regiune separatistă pe teritoriul R. Moldova, o zonă gri folosită pentru contrabandă de diferit tip (arme, droguri, etc.). Astăzi poate, Kozak și alții din administrația de la Kremlin nu ar fi venit în R. Moldova ca la ei în gubernie, să aprobe sau să dezaprobe niște alianțe de guvernare de la Chișinău.
Exemplul impresionant al Poloniei
Se impune aici un exemplu despre cum alte țări au putut să gestioneze retragerea armatei rusești de pe teritoriul lor. Este vorba despre Polonia. Ziua de 17 septembrie 1993 avea să fie unul din momentele de vârf ale preşedinţiei lui Lech Wałęsa. Retragerea soldaţilor ruşi, staţionaţi din 1945 pe teritoriul Poloniei, un simbolul al dictaturii comuniste, lua sfârşit.
E uimitor cum președintele de atunci al Poloniei Lech Wałęsa, un electrician fără studii superioare din Gdansk, a reușit să îl convingă pe președintele rus de atunci Boris Elțin în privința retragerii armatei rusești. Într-un documentar difuzat la postul de televiziune franco-german ARTE, Lech Wałęsa povestește cum s-a întâmplat totul.
”Am mers la Moscova să semnez tratatul. Dar documentul nu era bun pentru noi. Ei voiau să retragă soldații lor unul câte unul. Eram gata să semnăm. Însă eu i-am spus lui Elțin:
-Dle președinte, sunteți președinte, eu sunt președinte. Știți oare ce ne-au pregătit ei să semnăm? Istoria nu ne va ierta, dacă noi vom semna așa document. Nu este bine. Nu trebuie.
Elțin a rămas surprins. M-a întrebat ce îmi doresc și ei vor rescrie textul.
-Ei bine, de 50 de ani soldații ruși au trăit ani de grele încercări în această Polonie rea, ei trebuie să fie relocalizați într-o singură bază și să ni le întoarcă pe toate celelalte”, i-am răspuns.
-Bine, mi-a zis Elțin și am semnat”.
Retragerea militară rusă a modificat situaţia geopolitică a Poloniei, deschizând calea spre noi alianțe cu Europa de Vest. În ultima fază a retragerii armatei ruse, preşedintele de atunci de la Moscova, Boris Elţîn, a vizitat Varşovia. Omologul său polonez Lech Wałęsa a folosit prilejul pentru a-i vorbi oaspetelui de la Kremlin despre viziuniunile sale, între care aceea ca Polonia să devină membră a alianţei NATO.
Polonia, sub control sovietic
Trupele sovietice se aflau staţionate în Polonia de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când ţara, alături de alte state est-europene, a devenit parte a zonei de influenţă sovietică pe continent. Trupele sovietice staţionate în Polonia numărau, în iunie 1945, 300.000 de militari. Sarcina lor era de a asigura controlul asupra Poloniei prin guvernul comunist provizoriu. Ofiţerii sovietici au ocupat poziţii cheie în Ministerul Apărării de la Varşovia şi funcţii de conducere în armata poloneză, scria în 2018 www.dw.com.
Urmele prezenţei militare sovietice în Polonia
Între 1991 şi 1993, 56.000 de soldaţi ruşi, 7.500 de angajaţi civili şi 40.000 de membri de familie ai acestora au părăsit Polonia. 600 de tancuri, 200 de avioane de luptă, 90.000 de tone de muniţie şi rachete tactice pentru arme nucleare au luat drumul Rusiei. Armata sovietică avusese la dispoziţie 70.000 de hectare, în bună parte în teritoriile vestice ale Poloniei, ceea ce a avut consecinţe dăunătoare asupra mediului. Varşovia a emis Moscovei pretenţii de despăgubire pentru daunele ecologice produse în aceste zone, solicitări rămase însă neonorate.
***
Istoria ne oferă multe exemple pe care le putem prelua, dacă altele mai bune și mai viabile nu avem. Este nevoie totuși de mai mult curaj și verticalitate. Mai multă dăruire pentru păstrarea valorilor pe care le avem. Și de ce nu, să cerem și noi despăgubiri pentru această staționare ilegală a armatei rusești pe teritoriul R. Moldova.
Maia Sandu, întrevedere cu Dmitri Kozak
Ieri președinta R. Moldova Maia Sandu a avut o întrevedere cu Dmitri Kozak, șef-adjunct al administrației președintelui Federației Ruse, aflat într-o vizită de lucru în Republica Moldova.
Un comunicat de presă al Președinției anunță că a fost abordat și subiectul reglementării conflictului transnistrean. ”Am reconfirmat poziția Republicii Moldova în ceea ce ține de relansarea procesului de reglementare exclusiv pe cale pașnică, folosind instrumente politice și diplomatice și cadrul de negocieri existent, cu respectarea suveranității și a integrității teritoriale a țării noastre în cadrul hotarelor ei internațional recunoscute”, a precizat Maia Sandu.
Oare cât timp vor mai fi mimate asemenea discuții, care până în prezent nu au avut niciun rezultat concret pentru R. Moldova?
Amintim că Dmitri Kozak este autorul planului de reglementare a conflictului transnistrean, din 2003, cunoscut drept „Memorandumul Kozak”. Acesta presupune constituirea unui stat moldovenesc federal asimetric și staționarea trupelor rusești pe teritoriul R. Moldova pentru încă 20 de ani (până în 2023). Se propunea ca limba de stat să fie „moldoveneasca, iar limba oficială pe întreg teritoriul republicii federative – limba rusă”, fără a se preciza care este diferența dintre limba de stat şi limba oficială.