Pandemia generată de coronavirus Covid-19 arată o dată în plus cât de fragilă este ființa umană și cât de fragili și neputincioși devin oamenii care trăiesc în țări sărace, cu democrații fragile, unde doar banul și puterea contează.
Anul 2020 și începutul lui 2021 ne-a răpit crunt și nemilos personalități notorii ale acestei palme de pământ. Rămânem orfani ca popor și, neputincioși, privim cum se sting și se duc… Nu pot fi nici măcar petrecuți pe ultimul drum așa cum ar fi meritat.
Astăzi, acest virus nemilos l-a răpit și pe Nicolae Dabija… iar asupra culturii noastre românești s-a așternut un doliu imens.
Și parcă acest lucru nu ar fi fost de ajuns, unii s-au grăbit să îl îngroape astăzi și pe scriitorul Spiridon Vangheli, care la moment se află în Departamentul COVID-19, starea lui fiind de gravitate medie, stabilă.
De numele lui Nicolae Dabija este legată istoria celor mai notorii publicații cum ar fi: revista „Nistru” (ulterior „Basarabia”); revista „Orizontul”; săptămânalul „Literatura și Arta”.
În 2016 realizam un interviu cu academicianul Nicolae Dabija în care vorbeam despre așa-zisa independență a R. Moldova. Multe s-au spus de-a lungul anilor, dar poate și mai multe au rămas nespuse, însă simțite și trăite cu toată ființa noastră românească.
Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948, în satul Codreni, raionul Cimișlia. În perioada 1966 – 1972 a studiat în cadrul Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Ziaristică. Pe parcursul activității sale profesionale a fost lector la catedra de literatură română a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, lector superior la catedra Științele comunicării a Universității Libere Internaționale din Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, preşedinte al Societăţii „Limba noastră cea română”, preşedinte al „Asociaţiei Oamenilor de știinţă, cultură şi artă din Republica Moldova”, vicepreşedinte al „Ligii culturale a românilor de pretutindeni”, preşedinte al „Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova” etc.
A fost distins în anul 1988 cu Premiul de Stat al Republicii Moldova în domeniul literaturii şi artei, iar în 1995 cu Premiul Academiei Române „Mihai Eminescu”. Pentru remarcabila sa operă poetică şi pentru implicarea sa în redeşteptarea spiritualităţii româneşti i s-a acordat în anul 2000 Ordinul Steaua României în grad de Comandor. În anul 2010 Academia de Studii Înalte din România îi acordă titlul de „Honoris Causa” şi titlul onorific de Academician în semn de înaltă preţuire şi respect pentru întreaga activitate; în 2013 obține titlul onorific „Om emerit”, iar în anul 2014 în semn de înaltă preţuire pentru promovarea culturii, limbii şi spiritualității românești i se acordă Ordinul „Meritul cultural” în grad de Mare Ofiţer.
Este autorul cărților: „Ochiul al treilea”, Chişinău, 1975; „Apă neîncepută”, Chişinău, 1980; „Zugravul anonim”, Chişinău, 1985; „Maraton printre gloanţe”, Râmnicu-Sărat, 2008; „101 poeme”, Bucureşti, 2009; „Privighetori împăiate”, Iaşi, 2009; „Poeme pentru totdeauna. Opera poetică.”, Iaşi, 2011; „Tăceri tălmăcite-n cuvinte”, Botoşani, 2014; „Pe urmele lui Orfeu”, Chişinău, 1983; „Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, Craiova, 1997; „Icoană spartă, Basarabia”, Craiova, 1998; „Drumul spre biserică”, Chişinău, 2013; „Urma sârmei ghimpate”, Râmnicul Sărat, 2013; „Manifest de Unire”, Bacău, 2013; romanul „Tema pentru acasă”, Iaşi, 2009; nuvele „Nu vă îndrăgostiţi primăvara!” , Chişinău: Editura pentru Literatura şi Arta, 2013, etc.
A părăsit această lume un om care și-a dăruit întreaga viață culturii și limbii noastre române, care a luptat așa cum a știut mai bine pentru identitatea noastră românească, pentru păstrarea a tot ce este românesc în Basarabia.
Lumină lină și pace veșnică, Nicolae Dabija.