Mai mulți părinți, care au participat la un flashmob de solidarizare cu părinții micuței Yasemin ucisă cu cruzime la o grădiniță din Israel, au cerut Guvernului instalarea camerelor de supraveghere în grădinițe pentru a preveni asemenea tragedii. Protestarii au amintit despre cazurile grave de maltratare a copiilor care s-au produs atât în grădinițe, cât și în școli/licee din întreaga tară.
Public mai jos integral petiția pe care părinții au transmis-o premierului Pavel Filip și Ministrei Educației, Culturii și Cercetării, Monica Babuc.
PETIȚIE
PRIVIND SITUAȚIILE DE VIOLENTĂ ȘI NEGLIJENȚĂ
ASUPRA COPIILOR ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR ȘI PREȘCOLAR
________________________________________
În atenția:
Dlui Pavel Filip, Prim-ministru al Republicii Moldova
Dnei Monica Babuc, Ministru al Educației, Culturii și Cercetării
15.06.2018
Prin prezenta Petitie, în calitate de părinți, ne exprimăm profunda îngrijorare față de (in)acțiunile autorităților publice privind cazurile publice de violență (agresiune) și neglijentă în școlile și grădinițele din Chișinău, în special din: Liceul Gh. Asachi; Liceul Nicolae Sulac; Gimnaziul Decebal; Liceul Dante Alighieri, Liceul Mircea cel Bătrîn; Grădinița nr.55; Grădinița nr. 32; Grădinița nr. 179.
Iată câteva cazuri recente groaznice, din grădinițele noastre cînd copiii au fost supuși violenței și neglijării:
1. O fetiță de doar patru ani ar fi fost molestată sexual în dormitorul grădiniței pe care o frecventează
https://goo.gl/Vbqjk4
2. Учительница ударила школьницу, схватила её за волосы и толкнула
https://goo.gl/VMpC9G
3. Educatori agesivi la gradinita 32:
https://goo.gl/VLA7vQ
4. Trei copii au fugit de la grădiniță și s-au plimbat timp de 3 ore pe străzile capitalei
https://goo.gl/ZMVLhE
Recent, am fost martorii unei cumplite tragedii care a avut loc într-o gradinita din Israel, unde o dadacă a ucis cu cruzime fetița unui cuplu de moldoveni. Dacă nu ar fi fost camerele de supraveghere, nu am fi aflat niciodată despre această crimă. Nu vrem să se ajungă și în grădinițele din R. Moldova la asemenea omoruri. Vrem să le prevenim, iar cea mai bună metodă ar fi instalarea camerelor de supraveghere. Asta cerem să se facă astăzi, pentru ca mâine să nu fie prea târziu.
Legea spune că rolul de asigurare a unui mediu școlar sigur și prietenos copilului, capabil să prevină și să rezolve cazurile de violență îi revine Ministerului Educației, Culturii și Cercetării. În realitate, sistematic, în mediul on-line sunt făcute cunoscute situații grave de violență psihologică și fizică asupra copiilor și a părinților acestora. Autoritățile și persoanele responsabile să protejeze copiii de violență se limitează doar la niște acțiuni superficiale cum ar fi: elaborarea de ghiduri, organizarea diverselor conferințe și organizarea de ședințe, care nu au un impact direct asupra soluționării problemei.
Școala și grădinița nu mai sunt spații în care copiii sunt în siguranță!
Mai mult, este îngrijorător faptul că însăși școala, dar nici grădinița nu mai reprezintă un spațiu sigur pentru copii, dar a devenit unul din mediile cu cele mai multe cazuri de violență reclamate de beneficiarii sistemului educațional. Violența vine din partea colegilor sau elevilor mai mari, fie din partea pedagogilor sau a părinților.
Aceste situații sunt confirmate foarte des de părinți prin diverse metode de comunicare (off-line și on-line), prin reclamarea următoarelor forme de violență:
1. Violența fizică: aplicarea forței fizice și provocarea unor suferințe fizice – trântire, lovire, împingere, îmbrânceală, izbire, tras de urechi, de păr, forțare de a sta într-o poziție incomodă sau umilitoare, scuturare etc.
2. Violența psihologică: luare în derâdere, poreclire (numire cu cuvinte jignitoare), etichetare, strigare, umilirea copiilor în fața colegilor și a profesorilor, notarea scăzută, cazuri de tratament inuman, bătaie de joc, refuzul de a comunica cu persoana, de a o accepta în grup, la joacă, la activități sportive sau alte evenimente, precum și prin insultă, declarații brutale și înjositoare, înjurare.
Refuzul părinților să plătească taxe neoficiale continuă să fie motiv de conflicte
Vrem să atenționăm că majoritatea conflictelor care apar în instituțiile de învățământ între copii/părinți și cadre didactice, au adesea la bază refuzul părinților de a achita diverse taxe neoficiale (fonduri, plăți în asociațiile părintești etc).
Cel mai grav moment însă este că, atât conducătorii instituțiilor cât și funcționarii Direcțiilor de Educație și ai Ministerului Educației depun toate eforturile pentru ca să nu denunțe cazurile de violență sesizate ori să nege în totalitate existența lor (demonstrat în cazul grădiniței nr. 55). În unele cazuri, aceștia chiar ”rezolvă” în defavoarea vădită a copilului și faptelor, inclusiv prin anticiparea depunerii plângerii de către părinți.
Atmosferă de frică în școli și grădinițe
Învățătorul/dirigintele este cel care creează cultura clasei, grija față de celălalt, empatia, bunăvoința, toleranța și celebrarea diversității. Acestea trebuie sa fie valori, obiective educaționale asumate, traduse în atitudine, mesaj verbal și comportamental. Iar conducătorul instituției creează cultura prietenoasă și de integritate. Dar, în multe din instituțiile de educație generală este o atmosferă de frică. Prin urmare, de vreme ce copiii au frică de dascăli, pedagogii se tem de directori, iar directorii se tem de inspectori, în cazul multora această situație duce la practici lipsite de integritate.
Eliberări din funcție de ochii lumii
Atitudinea Direcțiilor de Educație privind cazurile de violență sau alte încălcări grave, care au fost scoase la iveală, este una de toleranță și chiar protecționism, fiindcă personalul vinovat de comiterea încălcărilor se eliberează din funcție în baza cererii proprii, dar nu prin ordinul conducătorului, cu prevederi concrete din lege. Mai mult, sunt frecvente cazurile când aceștia la scurt timp se reangajează în funcții similare, doar că într-o altă școală sau grădiniță.
Într-o atare situație, avertizorii de integritate își pierd încrederea în faptul că autoritățile își vor face datoria și vor sancționa comportamentul violent al învățătorilor și educatorilor. Prin urmare, părinții rămân fără alte soluții sau speranțe nu le rămâne decât să declare nemulțumirea în spațiul public (on-line și mass-media). Și, atenție, acest fenomen ia amploare.
Părinții se așteaptă la și mai multă tensiune în sistemul educațional
În contextul celor expuse, concluzionăm că reducerea la tăcere a victimelor și martorilor cazurilor de violență (cu scopul de a menține aparența lipsei problemei violenței în instituțiile de învățământ) va avea drept impact doar creșterea tensiunilor în societate, dar și a neîncrederii în autorități, manageri de instituții și cadre didactice. Respectul față de profesori și domeniul educațional nu poate fi impus cu forța, prin ordin, manipulare sau în rezultatul unui flashmob. Respectul poate fi câștigat prin comportament corect și onest, atitudine echidistantă, respectarea Codului de Etică și crearea mediului sigur și prietenos pentru copii.
Combaterea reală a violenței în instituțiile de învățământ este posibilă doar cu implicarea tuturor actorilor procesului educativ – părinți, elevi, pedagogi și autoritățile statului. În acest sens, înaintăm următoarele
SOLUȚII/SOLICITĂRI:
1) Recunoașterea publică a amplorii fenomenului violenței în școli și grădinite (inclusiv din partea cadrelor didactice) drept unul grav, cu tendință permanentă de creștere;
2) Instalarea camerelor video în toate gradinitele din țară (dormitor, sala pentru activități, baie)
3) Crearea sau recrearea unui mecanism multi-sectorial de prevenire și combatere a violenței școlare, care să includă și pârghii legale prin care părinții vor acționa pentru ași proteja copiii;
4) Examinarea și soluționarea cazurilor de violență în regim de urgență – cel mult 10 zile;
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu