Articolul de azi este despre demnitatea și verticalitatea unor președinți cu voce puternică în întreaga lume și a unor președinți pentru care aceste calități sunt departe de a fi înțelese.
Așadar, săptămâna trecută, președintele Franței, Emmanuel Macron, aflat într-o vizită la Sankt-Petersburg, a ținut o conferință de presă alături de omologul său rus, Vladimir Putin. Am urmărit cu interes declarațiile celor doi șefi de stat. Putin, în stilul său, s-a referit superficial la discuțiile avute cu președintele francez. Însă, am avut noroc de un președinte al Franței căruia îi place să vorbească și care s-a referit pe larg la toate subiectele abordate în cadrul întrevederii bilaterale.
Răspunzând la întrebările jurnaliștilor, liderul de la Kremlin a recurs la binecunoscutele sale trucuri de a se eschiva de la răspunsuri sau a se preface că nu a înțeles întrebarea. Doar că aceste episoade nu au trecut cu vederea așa pur și simplu. Președintele Franței, Emmanuel Macron i-a ”arătat din deget” omologului său rus atunci când acesta a trecut peste o întrebare despre atacurile cibernetice și i-a amintit că nu a oferit un răspuns la aceasta. Vădit deranjat, Putin a fost nevoit să dea un răspuns totuși, chiar dacă acesta a fost unul superficial. Așadar, un gest din partea președintelui francez pe care nu oricine l-ar face.
Și acum despre președintele R. Moldova, Igor Dodon care s-a aflat în Rusia, deja pentru a nu știu câta oară și care deja este ignorat până și de jurnalișii ruși.
Fiind într-o vizită de lucru la Sankt-Petersburg, unde a participat la Forumul Economic Internaţional, șeful statului a avut parte de o situație de-a dreptul jenantă, fiind ignorat timp de 8 minute de către o jurnalistă rusă. Situația este jenantă nu doar pentru el, dar și pentru noi ca țară, fiind reprezentați într-un asemenea mod. Imaginile vorbesc de la sine, despre calitatea politicii externe a unui preşedinte care vădit are alte obiective, decât cele ale poporului care îl ‘reprezintă’:
Așadar, când nu este demnitate și verticalitate la nivel înalt într-o țară, despre ce să mai vorbim? Iată un exemplu vădit când un șef de stat uită pe cine trebuie să reprezinte, uită de cetățenii în serviciul cărora este și merge cu închinatul într-o țară care ne-a ocupat acum două decenii o parte din teritoriu. Asta vă doriți și pentru Chișinău? Mai aveți timp să reflectați și să faceți alegerea care vă reprezintă cel mai mult. Pentru că fiecare țară, popor are până la urmă ceea ce merită.
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu