Există puțini oameni de cultură (numărați pe degete) care manifestă activism civic, participă la proteste, își exprimă liber nemulțumirea față de felul în care este guvernată țara. În România există Tudor Chirilă. Nu doar prezența lui fizică la protestele anti-guvernamentale îl face remarcat, dar și mesajele pe care le transmite prin muzică.
Noua piesă a trupei Vama, fondată de Tudor Chirilă – În țara în care m-am născut – este un cântec pentru diaspora, un cadou pentru românii alungați de-a acasă. Piesa a fost lansată cu o zi înaintea protestului diasporei la București.
Iată și mesajul din spatele melodiei ”În țara în care m-am născut”, explicat de trupa Vama:
”Cântărețul român de muzică ușoară Jean Moscopol a murit în exil. A părăsit România în 1945 fugind din calea comuniștilor. Un destin în două propoziții. În 2018 cinci milioane de români se află în străinătate din diverse motive. Unii au plecat de bună voie, căutând un alt stil de viață, dezvoltare profesională sau pur și simplu pentru că vor să cunoască lumea. Alții, cei mai mulți poate, n-au mai reușit să trăiască într-o Românie care face din ce în ce mai puține lucruri pentru cetățenii ei, n-au mai putut să-și întrețină familiile și au plecat la muncă. Alții, exasperați de birocrația și incertitudinea fiscală care sugrumă micile afaceri, au părăsit și ei țara.
Îngrijorător de mulți tineri pleacă să studieze în străinătate fără convingerea că merită să se întoarcă într-o țară care le umilește părinții. Sunt și români care comit infracțiuni. Nu suntem un popor de sfinți. Niciun popor nu e. Majoritatea celor plecați se află afară împotriva voinței lor. La fel ca Moscopol.
Am fost izbiți de actualitatea cântecului lui. “Acolo azi e toamnă rece și plâng toți frații în țara mea, sunt lacrimi care n-au să sece cât timp vor fi păgâni în ea. Dar va veni o primăvară cum a venit și în trecut, și-am să mă-ntorc acolo iară, în țara în care m-am născut”. Nu credem că sunt versuri care să exprime mai limpede suferința celor care devin imigranți. Diaspora.
Acasă românii din diaspora sunt disprețuiți de politicienii care nu-i pot manipula. Exact aceiași politicieni care ar trebui să-și facă un ideal măreț din încercarea de a-i aduce acasă pe români. Cu orice preț. Diaspora încearcă să se integreze într-o lume din ce în ce mai refractară la imigranți. La peste șaptezeci de ani de la cântecul lui Moscopol, România își forțează cetățenii în exil.
Cântecul ăsta nu e un protest. E o limonadă amară cu o linguriță de speranță. Este umilul nostru cadou și al unei echipe de oameni inimoși pentru cauza exilului nedorit. Și mai e și conștientizarea faptului că putem fi oricând în această situație, noi cei rămași într-o țară condusă de oameni care nu ne iubesc. Deci cântecul ăsta e și pentru noi. Muzica nu schimbă lumea, știm asta. Muzica însă vorbește despre lume într-un fel unic. Ajunge la oameni. Asta este puterea ei. Și îi unește. Poate mai mult decât omagierile butaforice ale centenarului unei Românii dezbinate”.
