Ieri la Edineț a avut loc prima dezbatere publică despre oportunitatea sau inoportunitatea schimbării sistemului electoral, exact în ziua când Comisia de la Veneția analiza și lua decizii în privința proiectului de lege privind sistemul mixt, votat în Parlamentul de la Chișinău de PD, PSRM și Grupul Popular European. Dezbaterile sunt organizate de Asociația Promo-Lex care m-a invitat să moderez prima dintre ele. Noutatea acestor discuții este că se întâlnesc taberele pro și contra schimbării sistemului electoral, că pot polemiza, pot veni cu argumente în susținerea poziției lor și pot adresa întrebări oponentului.
Am fost surprinsă să constat câtă lume a venit să participe la dezbateri, în jur de 700 de oameni. M-am bucurat că interesul pentru acest subiect este atât de mare. Dar mai apoi, în discuții cu participanții la eveniment, am aflat că majoritatea au fost aduși în mod organizat de la serviciu. Fiecare rând era destinat pentru una dintre întreprinderile de stat sau locale, cum ar fi filiala Red-Nord Vest de la Edineț, Apă-Canal Edineț, Edineț-Gaz . Au venit și unii dintre șefi, dar și dintre cei care urmăreau comportamentul angajaților, câți dintre ei aplaudă, dacă pun întrebări, ce fel de întrebări. De fapt, nu este o noutate pentru mine acest lucru, dar este oarecum ciudat să vezi toate astea de pe scenă.
Potrivit regulamentului acestor dezbateri, a existat și runda ”Microfonul liber” unde oamenii din sală au avut posibilitatea să adreseze întrebări. Doar că foarte multe întrebări au venit sub formă scrisă, dovadă că oamenilor le este frică și că vor să își păstreze anonimatul. Am citit toate întrebările, sper că oamenii care nu au vrut să vorbească au primit răspunsuri pe măsură.
Cele mai multe comentarii au apărut însă după episodul de la finalul dezbaterii, când am improvizat un test și le-am propus oamenilor să ridice mâinile care sunt pentru modificarea sistemului electoral. Trebuie să precizez că foarte mulți au ridicat mâinile, însă sala era aproape pe jumătate goală, între timp multe persoane plecaseră de la dezbateri.
Ceea ce vedeți mai jos sunt trei poze. Poza nr. 1 arată cum era sala plină la început de dezbateri. Pozele numărul 2 și 3 sunt capturi din video care a surprins momentul votului. Dna îmbrăcată în haine cu buline, care este încercuită, reprezintă punctul de reper. Deci, pentru cei care s-au grăbit să anunțe că sala în totalitate a fost pentru schimbarea sistemului de vot, trebuie să-i aduc în fața faptului că nu toată sala a fost arătată în video cu votul. Așadar, puteți vedea o mostră clară de manipulare și scoatere din context a unor fapte.
Mă surprinde atâta bucurie în jur din tabăra celor care promovează schimbarea sistemului electoral cu referire la faptul că atâta lume susține inițiativa lor. E la fel cu cele 850 de mii de semnături, coordonate, ca să arate cât mai bine în rapoarte. Și nu ar fi o problemă aceste cifre dacă oamenii ar susține sau și-ar pune semnătura în mod conștient, informat corect și cu gândul la viitorul copiiilor lor. Dar să ridici mâna doar pentru că îți este frică să nu îți pierzi locul de muncă a doua zi nu mi se pare un moment de mare glorie. Dacă am ajuns să trăim asemenea momente înseamnă că fiecare merită ce are, merită toată sărăcia, toată corupția, toate aceste pensii și salarii mizere, niște pensionari disperați care nu știu dacă vor mai ajunge la ziua de maine sau niște pacienți care nu știu dacă maine vor mai avea medicamente pentru a mai câștiga o zi din viața pe care o au. Pe toate le merită cu vârf și îndesat. Atâta timp cât un sistem care capturează până și modul de gândire (și nu mă refer aici la partide, sau lideri politici pentru că multe/mulți dintre ele/ei au ținut în captivitate instituții și oameni) este susținut de către oameni prin inacțiunile lor, prin ignoranță, atunci asta este soarta pe care o merită. Nu poți schimba lucrurile, dacă oamenii nu își doresc asta. Dacă le convine, înseamnă că nu au de ce să se plângă pe corupție, pe sistem de sănătate, pe salarii și pensii. Să primească în continuare cu vârf și îndesat, fiecare după acțiunile sale.
Și cum etica spune ca atunci când detectezi o problemă și crezi ca situația ar putea fi îmbunătățită, vin și cu o soluție/propunere, spre deosebire de cei care ne conduc țara prin a face polemici, demagogii și reproșuri, fără a veni cu soluții concrete. Cred că este nevoie de unitate, solidaritate, care se formează în interiorul echipelor sau grupurilor din întreprinderile de stat. Ce ar fi fost dacă toți cei aduși de la Apă-Canal Edineț sau Edineț-Gaz s-ar fi ridicat în picioare și ar fi spus ceea ce cred, părerile lor personale și nu cele impuse. Ar fi fost dați afară din întreprindere a doua zi? Și dacă toată întreprinderea de sute de angajați și-ar fi arătat dezacordul cu o propunere care contrazice viitorul prosper al țării? Este în stare vreun director să îi dea afară pe toți angajații întreprinderii? Mă îndoiesc. Și nu este o instigare la nesupunere sau revoltă, ci este o stare de spirit care dăinuie în această țară plină de o „râie” de care nu mai putem scăpa de decenii. Nu condamn, nu judec. Fiecare răspunde pentru sine. Trebuie să fim solidari, uniți și să confruntăm o dată și o dată întunericul din țară. Dacă sistemul nu este alimentat din interior, el se prăbușește, pentru că nu are acea coeziune de care are nevoie ca să funcționeze. Dar atâta timp cât așteptăm alții să facă pentru noi sau în locul nostru, ne merităm cu toții soarta pe care o avem.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena robu