Obișnuiesc să ies în natură cel puțin o dată pe săptămână pentru aerare, pentru mișcare, pentru oxigenare și pentru un contact mai special cu locurile pe unde merg. O țară poate fi cunoscută mult mai bine dacă ai această conexiune cu natura, cu peisajele, dacă mergi prin locuri mai puțin străbătute de oameni sau cu o mare încărcătură istorică.
De această dată am ales un parcurs de 15 km, care în mod normal se face în 5 ore. Este vorba despre un traseu din localitatea Murles, din departamentul Hérault, regiunea Occitanie situat la 15 km de Montpellier, în sudul Franței.
Obișnuiam și acasă, în R. Moldova, să ies des sâmbăta sau duminica pentru promenade, pentru a descoperi noi locuiri și peisaje naturale. Dar ceea ce lipsește în Moldova este un ghid al traseelor pentru oamenii care vor să se oxigeneze și să facă mișcare. Era nevoie de fiecare dată să identificăm un loc, un traseu, apoi să ne uităm pe hartă și cu busola să ne pornim la drum. Așa am făcut de exemplu traseul Donici-Curchi, prin pădurea care leagă cele două localități.
Ce am descoperit în Franța și mi se pare extrem de util pentru oamenii care vor să facă asemenea trasee este o aplicație care își arată tot felul de drumeții din zona unde te afli. Iar pentru ca o drumeție să nu se încheie cu peripeții este nevoie ca parcursul să fie amenajat cu indicatoare sau semne.
Așadar, am ales acest traseu din localitatea Murles pentru că este lung, dar și pitoresc, cu urcușuri și coborâșuri, care solicită un pic de efort, dar nu foarte mult, încât să păstreze satisfacția unei drumeții.
Am avut parte de timp frumos și peisaje imresionante pe care vreau să le împărtășesc, cu drag, aici pentru voi, cititorii blogului meu.
C’est parti ( am plecat) cum spun francezii!
Așa arată traseul pe aplicație:
Drumeția începe de aici. Cu indicatoare și hartă, nu ai cum să te rătăcești.
Și continuă pe poteci care îți deschid imagini frumoase de toamnă, deși suntem în ianuarie, în plină iarnă.
Pe traseu există și câteva porțiuni de urcuș, dar nu este atât de solicitant, dacă o iei ușor și ai tehnică bună de urcare.
Drumeția ne deschide și un peisaj de sat, dar și terenuri de viță-de-vie, îndeletnicirea principală a localnicilor din această zonă.
Suntem aici la jumătatea drumului făcut. Mai avem în față 7 km și două ore de parcurs.
Iată-ne și aproape de final, dar parcă nu ne-am despărți de frumusețea din jur.
Iar aici este punctul final, de fapt locul de unde am pornit, după 4 ore de mers.
Iar imaginea acestor ruine ale unui castel care datează din sec. al XII-lea și care reprezintă atracția localității Murles ne-a însoțit în toată drumeția, pentru că se putea vedea din cele mai importante locuri din împrejurime.
Îndemnul meu la finalul acestui articol este să ieșiți în natură, orice peisaj este frumos, așa se face conexiunea, asta este acea doză de mișcare, iar mișcarea înseamnă sănătate, înseamnă viață!
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu