Editorial Elena Robu
Zilele trecute, noul preşedinte ales al Ucrainei, Vladimir Zelenski, spunea, într-o postare publicată pe Facebook că Moscova trebuie să returneze „fiecare milimetru” de teritoriu luat de la ucraineni.
„Realitatea este că, astăzi, după anexarea Crimeei şi agresiunea din Donbas, singurul lucru pe care îl mai avem în comun este graniţa. Aproximativ 2.295 de kilometri «în comun». Rusia ar trebui să reînapoieze controlul fiecărui milimetru părţii ucrainene. Doar atunci vom putea continua să căutăm ce avem în comun”, declara noul președinte al Ucrainei.
Cum va fi tradus acest lucru în viața reală se va vedea pe parcurs. Ceea ce am vrut să subliniez este atitudinea autorităților de la Kiev față de Rusia, dar și atitudinea ucrainenilor față de ruși. Declarațiile, luarea de poziție sunt o manifestare a atitudinii.
În R. Moldova ce avem? Un președinte de țară care se închină Moscovei, care nu are niciun fel de demnitate națională și niciun fel de poziție, chiar dacă pe teritoriul R. Moldova avem teritorii ocupate de Rusia (Curtea Constituțională a stabilit că regiunea transnistreană este teritoriu ocupat de Rusia ca urmare a războiului de pe Nistru din 1992).
Cu certitudine, moldovenii nu sunt ca ucrainenii. Ei votează în continuare partide care se închină Kremlinului (sau ocupanților), urmăresc posturi de televiziune rusești și înghit propaganda care vine din Rusia, merg la concerte ale artiștilor ruși, pe care îi consideră idoli și sunt atașați la cultura rusă, alta decât cultura străbunilor lor. Asta este realitatea în care trăim deja de aproape 3 decenii de așa-zisă independență. Și de asta suntem unde suntem, că nu există demnitate de neam și respect față de istorie. De aici pornesc toate.
