De ce Rusia ne-a organizat un război în 1992

0

Astăzi se împlinesc 26 de ani de la începutul operațiunilor militare de la Nistru. Dar de fapt, primele ciocniri între poliția locală și separatiști au avut loc la Dubăsari în 1990. Atunci, pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști (Ghenadii Iablocikin, și alți doi camarazi ai săi) din trupele cu destinație specială. În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina.

Moldova a pierdut în acest război circa 280 de oameni, iar alţi 289 au rămas invalizi. Însă, în total și-au riscat viața pentru apărarea independenței și integrității R. Moldova aproape 10 000 de oameni.

Colonelul în rezervă Andrei Covrig, cel care în vara anului 1992 era pe platourile de luptă la Tighina spune că scenariul războiului de pe Nistru este unul destul de vechi, iar noi am fost implicați într-un conflict armat cu caracter internațional la care au participat R. Moldova și Rusia cu regimul său marionetă de la Tiraspol.

”Sunt suficienți tipi care încearcă să ne buimăcească precum că în anul 1992 tânărul stat Republica Moldova a avut să sufere într-un război civil fratricid și că, chipurile, moldovenii sunt singuri vinovaţi. Minciuni! Scenariul este vechi de tot, noi am fost implicaţi în conflict armat cu caracter internaţional cu trei actori: Republica Moldova, Federaţia Rusă cu regimul său marionetă de la Tiraspol”, susține colonelul în rezervă.

Conflictul transnistrean pentru Kremlin reprezintă o stavilă oferită basarabenilor în calea încorporării reale în România și UE, afirmă Andrei Covrig.

”Fiind cu serviciul în districtul militar din Belarus, îmi amintesc sosirea în garnizoana Minsk a propagandiștilor organizației naționaliste ruse Unitatea Națională Rusă (Русское Национальное Единство), lider fiind un oarecare Aleksandr Barkashov, fără îndoială, un KGB-ist. Era anul 1987, iar oaspeţii moscoviţi ne vorbeau despre „lumea rusă” și o posibilă separare de Chișinău a zonei transnistrene. Aceștia și alţi nemernici au apărut mai târziu la Nistru. Dmitrii Rogozin scrie fără jenă despre participarea sa în confruntările cu „naţional-fasciștii” la Dubăsari. După ceva timp, viitorul vicepremier rus apare la Moscova, unde s-a ocupat de recrutarea mercenarilor. Partidul lui Rogozin „Rodina” în prezent se ocupă de același lucru, recrutarea mercenarilor pentru luptele din estul Ucrainei”, precizează colonelul.

Andrei Covrig a fost martor al participării nemijlocite în război a militarilor/mercenarilor ruși de partea gardiștilor lui Smirnov. ”În acele zile mi s-a consolidat opinia că sursele mediatice, activiștii proruși și cozile de topor locale încearcă să ne prostească prin afirmaţiile că a fost un război civil și fratricid. Minciuni din nou, deoarece la Tighina din cei zece gradaţi din subordine doi ofiţeri erau de naționalitate ruși și unul ucrainean.

Cu deosebit respect îmi amintesc de acești militari, Vladimir Nichitin și Aleksandr Braneţ din Chișinău și Iurie Ceban din Bălţi. Kremlinul, aplicând pârghii politice, diplomatice, mediatice de „spălare a creierelor” și trupe militare, ne-a impus la Nistru un conflict armat specific. Despre „războiul hibrid” ca ceva nou se vorbește deseori. O fac și cei care habar n-au ce este acest fenomen. Eticheta este una nouă, însă nu esenţa. Potrivit lui Iens Stoltenberg, Secretarul General al NATO, prima tehnică cunoscută a „războiului hibrid” a fost calul troian, astfel cu acest fenomen ne-am întâlnit și acum, diferență este că e folosit pe scară largă”. Să recunoaștem că, după agresiunea rușilor în Georgia (2008) și Ucraina (2014), suntem martorii unei reînvieri a Războiului Rece. Kremlinul, alături de pârghiile tradiţionale, utilizează pe larg metode specifice. Războiului hibrid în secolul XXI astfel devine o metodă predominantă. Confruntarea între Federaţia Rusă – „moștenitoarea imperiului răului” – și restul lumii continuă”, a mai spus colonelul în rezervă.

Ce trebuie să știm cu referire la acest război este implicarea directă a Rusiei pentru a nu pierde influența asupra R. Moldova. De asemenea, Rusia nu va accepta prea ușor o soluționare a conflictului transnistrean fără a avea anumite beneficii concrete și de lungă durată. Dar se pare că nici la Chișinău nu există un mare interes pentru a găsi o soluție definitivă a acestui conflict. Gaura neagră a regiunii transnistrene convine multor actori politici internaționali, cărora nu le pasă nici de cei care au murit în acest război, nici de copiii orfani și nici de văduve.

Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei. 

Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu

Distribuie.