Cum se fac studiile în Franța: experiența Elenei Damian

0

Elena Damian are 20 de ani, născută în comuna Zâmbreni, raionul Ialoveni și de anul trecut se află în Franța cu o bursă de studii Erasmus la ”Ecole Santé Sociale Sud Est” din Valence. Tânăra este studentă la Universitatea de Vest din Timişoara, la Facultatea de Sociologie şi Psihologie, Specializarea Asistență Sociala, Anul II.

Spune despre ea că este ”plină de ambiții, intuitivă, cu un puternic simț analitic, orientându-mi concentrarea asupra studiului psihoterapiei și în timpul liber, asupra literaturii universale, documentarelor pe diverse teme. Pasiunile sale sunt cititul, călătoriile şi arta. Mărturisește că îi plac provocările și activitățile de voluntariat.

A acceptat să împărtășească, într-un interviu pe blogul elenarobu.md, din experiența de a fi studentă în Franța. De asemenea Elena Damian spune dacă va rămâne sau nu în R. Moldova după terminarea studiilor.

”Acțiunea este cuvântul care mă definește, iar motto-ul pe care îl urmez în viață este „Docendo Discimus” (Învățând pe alții, învățăm și noi). Noi, tinerii de azi trăim și simțim „secolul oportunităților”, la fiecare pas întâlnim activități și inițiative care contribuie la dezvoltarea noastră personală și profesională. Trebuie să ieşim din zona noastră de confort pentru a învăţa cât mai multe.  Astfel, e nevoie doar de motivație, atitudine și acțiune”.

Cum ai ajuns să îți faci studiile în Franța?

Răsfoind manualul de limba franceză, încă de pe băncile şcolii, m-am îndrăgostit de această limbă şi de cultura Franţei. Bursa Erasmus a reprezentat pentru mine o oportunitate de a-mi ameliora nivelul de limba franceză şi de a vizita ţara de vis a copilăriei mele. Am ajuns sa iau parte din programul Erasmus întâmplator. Aveam o prietenă plecată deja în mobilitate, care, de altfel, a ținut să mă informeze până în cele mai mici detalii, să mă încurajeze și să ma convingă să depun dosarul. Am zis să încerc, să văd ce se întâmplă și a meritat…

Dar ce înseamnă de fapt Erasmus? Erasmus înseamnă orizonturi noi, deschise, experiență de viață, culturalizare internațională, prieteni noi și de durată, independență, maturizare, călătorii, baza pentru o carieră de succes, dezvoltare de noi abilități practice și intelectuale de a te descurca singur în situații noi, făcând față provocărilor, pentru că aceasta te ajută să reușești efectiv în viață și nu studiul mot à mot, vânând notele de 10.

De cât timp ești în Franța?

Perioada de când mă aflu pe tărâm francez cuprinde 4 luni în care am învăţat, prin practică şi cursuri, cum să îmi stimulez gândirea logică. Aceste 4 luni în Franța înseamnă probabil 1 an de studiu la noi. Erasmus m-a ajutat să ajung la un alt nivel, să fiu privită de către profesori ca un om de bază, un om cu un viitor deja conturat.

Cum se fac studiile aici comparativ cu R. Moldova?

În legătură cu sistemul de învățământ străin, am auzit două tipuri de abordări: ori că la ei „nu se face carte”, ori opusul, că ar fi mult mai greu. Personal, cred că ambele abordări sunt greșite, pentru că pleacă de la premise greșite, sau de la prejudecăți. Aș defini sistemul vestic de învățământ ca pe un puzzle căruia trebuie să-i găsești rezolvarea. În urma comparaţiilor între sistemul nostru și „al lor”, cel moldovenesc iese, de obicei, în pierdere. Pe nedrept, aș spune. Personal, Erasmus – între prejudecăţi şi realitate, nu sunt de acord. Reiterez ideea conform căreia nu ar trebui să reducem discuția doar la aspecte economice și de infrastructură, atunci când comparăm universități din țări diferite.

Credeți că mai mulți bani înseamnă mai multă știință? Nu aș fi așa de sigură. Consider că universitățile din Moldova, cu toate deficiențele, continuă să producă și mulți studenți foarte bine pregătiți, unii dintre ei alegând să urmeze marile universități ale lumii, poate și datorită pregătirii de acasă. Cei mai mulți dintre studenții foarte bine pregătiți pe care i-am cunoscut, atât în țară cât și în străinătate, sunt tineri care provin din Europa de Est, ceea ce ar trebui să ne facă să ne gândim de două ori atunci când criticăm sistemul nostru de învățământ. Pentru cine se hotărăște să urmeze un program Erasmus, indiferent de țară, l-aș sfătui să se pregătească pentru un efort intelectual sporit. Pe lângă aprofundarea limbii țării de destinație, sistemul străin este destul de greoi: lucrări săptămânale, examene cu format diferit, lipsa seminariilor sau a unor manuale fixe. L-aș putea defini astfel: cerințe dificile, explicații nu tot timpul pe măsură. De asemenea, cred că principalul criteriu pe care ar trebui să-l folosești când îți alegi o țară pentru realizarea studiilor este limba țării de destinație, pe care fie ar trebui să o cunoști deja destul de bine, fie să o poți asimila într-un timp foarte scurt. În cazul în care te aștepți să-ți vorbească cineva în engleză, o să ai o mare surpriză, mulți occidentali nu o vorbesc. Studiile în străinătate îți vor aduce și multe avantaje profesionale: aprofundarea unei limbi de circulație internațională într-un timp mult mai scurt, participarea la proiecte și interviuri dedicate exclusiv studenților internaționali și, bineînțeles, un punct în plus în obținerea jobului dorit.

Din punctul de vedere al studiilor, sunt foarte mulţumită de faptul că am parte de o experienţă educativă diferită față de cea din Moldova. Cea mai mare provocare au fost stagiile de practică cu o durată de 4 și 5 saptămâni și posibilitatea de a interacționa și a face proiecte cu studenții din filiera educatori specializați, educatori pentru copii mici. Programul de cursuri este bine organizat. Am simțit că accentul cădea, cu adevărat, pe partea de asimilare a informațiilor de către studenți, nu de predare a cât mai multor noțiuni într-un timp scurt. Printre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat până acum, a fost cum să realizez și să redactez o lucrare de cercetare, documentată corect și respectând standardele academice.

 Sistemul educațional la Ecole Santé Sociale Sud Est din Valence presupune multă practică, aplicarea permanentă a tuturor informațiilor asimilate și, cel mai important, comunicare și respect reciproc între studenți. Am fost plăcut surprinsă să constat că se promovează exclusiv discuțiile libere, relaxate, fără limbaj echivoc și pretențios, gândirea critică, întrebările, pluralitatea de soluții, iar profesorii acționează doar în calitate de coordonatori ai discuțiilor. Principiul nu este acela de a impune studenților anumite cunoștințe, ci de a-i face să înțeleagă mecanismele relevante și de a extrage de la ei acele idei ce pot fi implementate, aplicate în diferite domenii. Cursurile durează o oră și jumătate, bazându-se pe interacțiunea dintre elevi sau dintre elevi și profesori. Sistemul educațional francez pune mai mult accent pe munca și pe interesul studentului de-a lungul semestrului, decât pe rezultatul examenului final.

Ce riscă studenții care copiază?

 Studenții care copiază riscă interzicerea reexaminării pe o perioadă de 5 ani.

 Cum este relația dintre student și profesor?

Am descoperit că relația profesor – student poate fi bazată pe un respect reciproc, fără vreo urmă de condescendență și fără să fie limitată de bariera virtuală pe care o reprezintă catedra în sistemul nostru. La facultate am putut să experimentez un model de învăţare diferit de cel din România, mult mai deschis, bazat pe discuţii argumentative, studii de caz practice, prezentări cu feedback din partea cadrelor didactice și a colegilor. Relaţia profesor – student este foarte diferită față de cea din Moldova. În primul rând, studenții se adresează profesorilor folosind prenumele acestora, deși în limba franceză există, ca și în limba română, pronume de politețe. Consider că acest lucru îi încurajează pe studenți să pună întrebări și să se simtă mai apropiați de profesorii lor. Însă, chiar dacă acest lucru era aplicat de colegii mei, eu nu am putut să le spun profesorilor „ Îmi poți explica de ce…” în loc de „ Îmi puteți explica de ce…”. Profesorii încurajau studenții să le adreseze întrebări, fie prin e-mail, fie la curs. Spre deosebire de Moldova, unde studenții nu au curajul să adreseze întrebări, fie pentru că se consideră că ar trebui să știe lucrul respectiv, fie pentru că anumiți profesori nu văd acest lucru cu ochi buni. Iar învățământul moldovenesc se bazează mai mult pe monologuri realizate de profesori, decât pe interacțiunea dintre studenți, sau pe determinarea acestora să ajungă singuri la anumite concluzii.

Cum a fost adaptarea în Franța?

Teama de a fi singură într-o ţară străină, de a nu reuşi să mă acomodez sau să-mi găsesc prieteni m-a bântuit săptămâni bune, înainte de a ajunge în Franţa. Frică îmi era şi de cursurile pe care urma să le am într-o altă limbă şi, mai ales, de examene. Oh, câte temeri te încearcă înainte de a ajunge la faţa locului, dar eram conştientă de beneficiile acestei experienţe. Mi-am zis că indiferent de greutăţile pe care le voi întâlni, eu voi reuşi să le depăşesc, eu voi profita din plin de toate oportunităţile pe care mi le va oferi această perioadă de studii. Prima dificultate întâlnită a fost „să gândesc în limba franceză”, dar am depășit-o.

După ce m-am familiarizat cu orașul, a început perioada de acomodare. Urma să sparg gheaţa la facultate. Coordonatorul meu, Texier Christophe, căruia nu aș putea să-i mulţumesc îndeajuns pentru răbdarea și promptitudinea cu care îmi era alături la fiecare obstacol, m-a prezentat profesorilor, iar aceștia, nu doar că mi-au pus la dispoziţie timpul lor, dar ceea ce a contat enorm pentru mine este că nu au făcut nicio diferenţă între mine și ceilalţi studenţi. Mai mult, au încercat să mă integreze atât în colectiv, cât și în participarea la ore. Am avut norocul să întâlnesc oameni deosebiţi, profesori plini de etică, care au demonstrat că toţi studenţii trebuie trataţi în mod egal indiferent de provenienţă.

Când am aflat că am fost selectată pentru a-mi continua studiile în Franţa pentru cinci luni, m-am bucu­rat nespus, pentru că mi-am dorit foarte mult să ajung acolo. Pentru mine Franţa, viaţa de student de acolo şi sistemul de învăţământ francez purtau amprenta imaginilor din manualele şcolare. Ajunsă acolo, mi-am dat seama că Franţa pe care o vedeam acolo în faţa mea era diferită de cea din cărţi. Neschimbate au rămas însă arhitectura, cultura, peisajele cu care este înzestrată Franţa, în rest oamenii, modul de viaţă, învăţământul s-au dovedit a fi diferite.

M-am acomodat foarte repede datorită ajutorului studenţilor de acolo, care sunt foarte primitori. Au fost foarte deschişi cu primul și unicul student erasmus moldovean, curioşi de a cunoaşte o altă cultură, ceea ce a facilitat integrarea mea într-un grup francez şi respectiv acomo­darea mea la mediul lor de viaţă.

La început a fost mai greu, pentru că, deşi aveam o bună bază lingvistică de acasă, limba franceză este mai grea decât aş fi crezut. Este o limbă bogată, cu foarte multe expresii pe care la început îmi era greu să le înţeleg. Treptat am început să mă obişnuiesc, să înţeleg mai uşor şi să gândesc în franceză. Spre finalul mobilităţii am făcut mari progrese, iar acum stăpânesc limba franceză la un nivel la care pot înţelege cu uşurinţă orice tip de conversaţie.

Orașul Valence este foarte curat, primitor și foarte bine organizat, așa că m-am adaptat surprinzător de repede. În privinţa colegilor pot spune că nu m-am așteptat nicio clipă ca ei să fie atât de deschiși și prietenoși. De exemplu, o colegă, Marie, s-a oferit să-mi dea toate notiţele ei de cursurile la care lipsisem din cauza vizei. Gestul ei m-a mișcat enorm. Ba mai mult, s-a oferit să mă ajute cu explicaţii din materie.

Decizia de a studia în străinătate cu această bursă a fost cea mai bună decizie pe care aș fi putut să o iau pentru că mi-a oferit șansa de a întâlni persoane minunate, cu caractere deosebite, de la care mi-am însușit principii de viaţă și care mi-au deschis apetitul pentru tot ceea ce este nou.

Cum te descurci financiar? Cum susține statul francez un student venit din Moldova?

Bursa Erasmus, în valoare de 500 euro, acoperă parțial cheltuielile, iar dacă vrei să ai o experiență cât mai completă în țara în care te afli, vei avea nevoie de un venit suplimentar (fie faci economii, fie te ajută părinții, fie un job part time). Grantul Erasmus mi-a acoperit o mare parte din nevoile financiare și am învăţat cum să-mi administrez banii și cheltuielile. De aceea, aspectul marcant al experienţei Erasmus a fost acela că mi-am dezvoltat firea independentă, am învăţat să mă descurc cu resursele pe care le-am avut la dispoziţie și am reușit să obțin maximum de experiență din întreaga mobilitate.

Ce ai decis că vei face după terminarea studiilor? Revii acasă sau te stabilești peste hotare?

Pot spune că timpul petrecut în România și Franța m-au apropiat enorm de mult de Moldova. Aleg să mă întorc în țară, după finisarea studiilor, pentru a putea pune în practică aspectele diferite ale învățării pe care le-am văzut și aplicat în străinătate, pentru a încerca să schimb puțin mentalitatea moldovenească față de desfășurarea învățării.

Decizia de a mă întoarce acasă s-a născut treptat, a fost oarecum o urmare firească a acestei experiențe, chiar dacă poate părea ciudat. Așa cum am descoperit o altă Franță, am văzut și Moldova cu alți ochi, mi-am dat seama că acasă va fi și va rămâne pentru mine în Moldova.

Cum crezi că poți fi utilă țării? Ce proiecte ai vrea să faci pentru țară?

Din afară, perspectiva asupra situației din țara noastră se schimbă și, chiar dacă am continuat să fiu conștientă de probleme, am început să gândesc în termeni mai optimiști și să văd în modelul francez soluții ce ar putea fi aplicate și la noi. Poate sunt o idealistă irecuperabilă, dar cred cu tărie că noi, generațiile ce „cutreieră lumea”, suntem cei care putem schimba Moldova, cu ideile noastre originale, cu exemple din experiența noastră de peste hotare. În cazul meu, cred că pot ajuta mai mult fiind în țară decât rămânând în străinătate, dar nu pot nega faptul că sentimentul puternic de apartenență la cultura plaiului natal a avut și el un cuvânt de spus în decizia mea. Dincolo de faptul că se pliază foarte bine pe nivelul și domeniul meu de studii, îmi dă ocazia, zi de zi, să aplic ceea ce am învățat acolo, și nu doar la nivel de cunoștințe de specialitate, ci și din perspectiva dezvoltării personale. Dacă cineva m-ar întreba ce sfat aș da unui tânăr, aș răspunde că orice tânăr ar trebui să trăiască experiența unei perioade de studii în străinătate, pentru că ajută enorm la cunoașterea de sine și la lărgirea orizonturilor personale și profesionale.

Care este cel mai mare vis al tău legat de R. Moldova, de viitorul ei?

La întoarcerea în Moldova va apărea inevitabila întrebare: „De ce te-ai întors?”.

Nu mi-am propus să rămân în străinătate. Personal, apreciez studenții care vor să-și îmbunătățească cunoștințele sau experiența printr-un program de studii în străinătate, care nu pleacă doar pentru „un salariu mai mare” sau pentru „condiții mai bune”, cred cu tărie în aportul cultural și profesional pe care o astfel de experiență ți-l poate aduce. Într-adevăr, reintegrarea studenților care hotărăsc să se întoarcă în Moldova nu este prea ușoară, atât în plan personal cât și profesional. Pe tabloul poveștii mele Erasmus sunt pregnanți și pigmenții de dor de casă. Dorul de Moldova te face să te întorci, să apreciezi mai mult, mai onest „așa da!”-urile și să te pui pe treabă, transformând „așa nu!”-urile în evoluție, în reușită. Franța este cu un pas înainte privind, în primul rând, atitudinea oamenilor faţă de propria ţară.

Concluzia pe care pot să o formulez acum este că mobilitatea Erasmus reprezintă, în sine, o experienţă de dezvoltare și sunt încântată că îmi pot forma o conștiinţă europeană și că pot să adaug valoare demersului personal de educaţie. Cu toate că o sa îmi fie greu să mă despart de Franța sau România, prefer să mă întorc acasă și să încerc să contribui la dezvoltarea propriei ţări, visez să mă reîntorc în Moldova, pentru a realiza ceva frumos în ţara mea natală, să contribui la îmbunătăţirea societăţii noastre prin cunoștinţele pe care eu le deţin. Continui să sper că noi, tinerii care plecăm peste hotare, intrăm în contact cu diverse societăţi și învăţăm o mulţime de lucruri, avem puterea să schimbăm ceva și în Moldova. Cred că de tineri întreprinzători, creativi și cu o mare dorinţă de dezvoltare și autodepășire are nevoie ţara noastră pentru a evolua.

O să închei cu un citat care mie îmi place mult: Nu-ți visa viața, trăiește-ți visul!  Așa că îndrăzniți, experimentați experiența Erasmus, aveți încredere în propriile forțe, explorați, cunoașteți noi tradiții, culturi și îmbogățiți-vă profesional și sufletește!

Vă mulțumesc pentru acest interviu!

Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei. 

Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu

 

Comentarii Facebook

comments

Distribuie.

Lasă un răspuns