Sute de ani am învățat și învățăm la școală o istorie trunchiată. După 1812, odată cu anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist, manualele de istorie au fost scrise așa ca să convină doar imperiului rus. Secole la rând au crescut mitul unei Rusii puternice. Procesul durează și astăzi, însă astăzi există posibilitatea de informare din mai multe surse.
Recent am descoperit un episod istoric extrem de important care vine să spulbere mitul unei Rusii puternice în care au crezut străbuneii, buneii și părinții noștri (mai mult cu forța și prin manipulare, decât deschis și sincer). Și am descoperit lucrul acesta în Cimitirul din strada Armenească, unde chiar la intrare, pe dreapta este amenajat un scuar dedicat basarabenilor care au luptat în războiul ruso-japonez din anii 1904-1905.
Despre acest război în cărțile de istorie nu găsim absolut nimic. De ce? Pentru că Imperiul Rus a pierdut dramatic acel război.
Mai mult, Rusia a pierdut, practic, întreaga flotă orientală și baltică și a suferit un recul pe scena politică mondială, mai ales în ochii liderilor germani. Rusia era în acel moment aliatul Franței, iar scăderea prestigiului internațional al imperiului avea să aibă un efect important asupra planurilor germane cu privire la viitorul război. Mai trebuie menționat că în timpul războiului, armata japoneză a tratat civilii și prizonierii de război ruși bine, fără brutalitățile și atrocitățile din al doilea război mondial. Prizonierii coreeni și chinezi nu s-au bucurat de un asemenea tratament uman, scrie wikipedia.org (nu cărțile de istorie)
Dedic acest articol basarabenilor noștri, străbuneilor noștri care au luptat în acel război (obligați fiind) și despre care noi, urmașii, nu știm aproape nimic. Au fost circa 15 mii de basarabeni căzuți pe câmpul de luptă în Extremul Orient – victime ale ambițiilor imperialiste.
Pe una dintre plăcile comemorative scrie că unele personalități din rândul participanților la acest război au contribuit la înfăptuirea Statului Național Unitar Român prin semnarea Actului Unirii din 1918.
Așadar, să le cinstim memoria și să cinstim istoria adevărată, să o cunoaștem în afara manualelor de istorie, prin ochii celor care o trăiesc.
Oare câte alte episoade ascund cărțile noastre de istorie?
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu