În 1987 am mers pentru prima dată la școală, la vârsta de 6 ani. Clasa întâi am început-o studiind alfabetul chirilic. Primele litere le-am scris într-un alfabet străin de patrie și neam.
Îmi amintesc și acum cu câtă bucurie am descoperit limba română, alfabetul latin în 1989, în renumitul ziar de pe atunci „Literatura și arta”, care în momentele de glorie a atins recordul de 250 000 de exemplare. A fost cel mai frumos lucru și cea mai bună idee atunci să se publice în fiecare număr de ziar pagini de abecedar. (Merită aici să amintim numele scriitorului și deputatului din Primul Parlament, Nicolae Dabija, care a avut un rol esențial în promovarea și realizarea acestei revoluții) Așa am învățat să scriu și să citesc în grafia latină. Îmi amintesc și acum cum am decupat din edițiile ziarului „Literatura și arta” fiecare pagină de abecedar, învățam pe de rost poeziile asociate literelor. Au fost momente pe care îmi este dragă și acum să mi le amintesc.
Așa, la vârsta de 9 ani, am învățat să prețuiesc limba neamului meu, așa am perceput eu independența.
Din păcate, astăzi am ajuns să facem nenumărate filosofii cu privire la denumirea limbii vorbite în R. Moldova. Așa-zisul curent al moldovenismului care a botezat limba română în limba moldovenească, a făcut să apară la un moment dat și un dicționar român-moldovenesc. Aceste acțiuni nu au făcut decât să ne dezbine și mai mult, să inducă în mintea conaționalilor noștri că într-adevăr ar exista două limbi și că moldoveneasca ar fi diferită de română, ceea ce este o adevărată insultă în adresa istoriei și a strămoșilor noștri.
Astăzi, limba română nu este încă la ea acasă în R. Moldova, nu este la ea acasă în Constituția R. Moldova. Persoanele de vârsta a treia încă mai scriu în grafie chirilică, iar o sumedenie de rusisme au invadat vocabularul nostru. Astăzi încă mai calchiăm din rusă sintagme, propoziții, fraze, texte. Mulți continuă să gândească în rusă și apoi să facă traducerea în română.
Norocul și speranța este în tânăra generație care vorbește din ce în ce mai corect și mai frumos limba română. Vorbesc despre copii care au rămas în R. Moldova, pentru că în multe familii plecate peste hotare nu se vorbește decât sporadic limba română.
Ce poate fi însă mai frumos decât să poți vorbi acasă limba neamului tău!