Se știe bine că politicul a reușit să ne dezbine, de-a lungul secolelor, inclusiv pe cele mai sensibile subiecte. A lovit dur în cele mai sacre subiecte ale noastre, a lovit în credința noastră de secole.
Dincolo de explicațiile celor doua sisteme de calculare a timpului din care rezultă cele două date diferite pentru sărbătorirea Crăciunului: 25 decembrie și 7 ianuarie, voi împărtăși cu voi o idee mult mai simplă decât această parte științifică.
Să ne imaginăm dacă România nu ar fi fost ruptă de Hitler și Stalin după al doilea război mondial și dacă Basarabia nu ar fi fost ocupată de URSS, pe ce dată am fi sărbătorit Crăciunul astăzi? Răspunsul este la suprafață – 25 decembrie. Asta desigur dacă comunismul nu ar fi ajuns în România și dacă ideologia comunistă nu ar fi distrus sărbătorile religioase.
Pentru cei care spun că sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie pentru că așa au sărbătorit și părinții și bunicii lor, trebuie să le amintim aici că URSS, un stat ateist de altfel, a creeat această zi de 7 ianuarie pentru sărbătorirea Crăciunului. Sau poate unii nici nu i-au întrebat pe părinți, pe bunicii lor când au sărbătorit Crăciunul de-a lungul anilor?
Cum este posibil ca în R. Moldova încă această mare sărbătoare religioasă Crăciunul să fie legată de un stat totalitar, ateist – URSS care a creat și impus această dată de 7 ianuarie pentru sărbătorirea Nașterii lui Isus Hristos?
Se creează impresia că cei care sărbătoresc pe 7 ianuarie Crăciunul intenționat alimentează această problemă. De parcă avem și așa puține probleme de identitate…
De altfel, istoricul Octavian Țâcu ne amintește faptul că de la Constantin cel Mare pornește tradiția Crăciunului pe 25 decembrie și marcarea Paștelui la o dată variabilă. Tot de Constantin cel Mare se instituie duminica drept zi de odihnă.
Iată câteva date din istorie: din anii 336-337 Crăciunul s-a sărbătorit pentru prima oară pe 25 decembrie, după ce împăratul Constantin cel Mare a dat în 313 „Edictul de la Milano” prin care a fost instituită toleranța față de cultul creștin în Imperiul Roman.
Cele mai multe țări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creștinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstițiului de iarnă: în Franța până în anul 1564, în Rusia până în vremea țarului Petru cel Mare, iar în Țările Românești până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
România a fost una dintre ultimele țări europene care au adoptat calendarul gregorian (stilul nou). După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic, întrucât stilurile practicate în diferitele provincii istorice erau şi ele diferite. Transilvania şi Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în timp ce Regatul României şi Basarabia foloseau stilul vechi.
În 1919 Parlamentul României a adoptat decizia de standardizare a României la calendarul gregorian, iar Biserica Ortodoxă Română a trecut la stilul nou în 1924.
Mai multe detalii aici: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Adoptarea_calendarului_gregorian
Trăind în URSS, bunicii și părinții noștri nu au avut șansa de a alege să continue tradiția creștină românească și au fost nevoiți să adopte această dată de 7 ianuarie pentru a sărbători Crăciunul.
Noi astăzi însă avem această șansă de a alege. Putem face alegerea și pentru ei și în memoria lor, a străbunilor noștri. Doar respectându-ne istoria, tradițiile, cultura românească, știm unde să mergem mai departe.