Pe cine să ne supărăm? Pe cine să blamâm și să criticăm? Se pare că atâta merităm, cei care am rămas în țară. Dacă așa gândește mai mult de jumătate de populație care, potrivit datelor preliminare, l-a votat pe socialistul Igor Dodon, atunci să culeagă roadele. Doar că aceste roade le vom culege împreună. Înseamnă că în R. Moldova nu este tot atât de rău, înseamnă că oamenii nu trăiesc în sărăcie lucie, înseamnă că oamenii pot să fie furați în continuare, fără nicio problemă. Se pare că zombarea a funcționat mai bine decât onestitatea și integritatea.
Cei care gândesc critic, analizează la rece, sunt demult plecați peste hotare. Ei au demonstrat astăzi cât de mare este forța lor mobilizatoare. Astăzi diaspora ne-a făcut pe noi mândri, ne-a făcut să ne simțim emoționați până la lacrimi. Astăzi ei, conaționalii noștri, au demonstrat că ei reprezintă viitorul acestei țări, dacă revin acasă, dacă se implică.
Astăzi diaspora reprezintă speranța R. Moldova, în țară au rămas prea puțini care mai pot face schimbarea. De acest lucru m-am convins urmărind alegerile de astăzi, dar și entuziasmul moldovenilor aflați peste hotare.
Dar statul astăzi și-a bătut joc de ei, este strigător la cer ce s-a întâmplat la secțiile de votare unde buletinele de vot s-a terminat, iar mii de oameni au fost lipsiți de dreptul constituțional de a vota. Cineva cu siguranță ar trebui să răspundă pentru asta. Este nevoie să se scrie petiții și chiar să se ceară alegeri repetate în condiții normale pentru diaspora.
A fost poate pentru prima dată când oamenii au ieșit să voteze nu contra cuiva, dar pentru cineva. Maia Sandu a fost acea forță mobilizatoare care i-a trezit pe moldoveni și i-a adus la secțiile de votare. Dar probabil nu au fost suficienți.
Mai departe ne rămâne să gândim, să analizăm, să tragem concluzii pentru ce vom face pe viitor. Mă întreb însă care viitor? Cel din anul 1993?