Este deja mai mult decât sufocantă pentru părinții care își dau copiii la grădinițele din Chișinău această situație legată de strânsul banilor pentru aproape toate necesitățile instituțiilor de învățământ. În multe cazuri fără bonuri, fără o dovadă clară cum sunt repartizați acești bani. Aproapte toate astea se întâmplă pentru că părinții tolerează această situație, pentru că nu există solidaritate între părinți, pentru că întotdeauna se va găsi în comitetul părintesc cel puțin o persoană care îi va acuza pe restul că nu vor să dea bani pentru comfortul copilului său, de parcă nu statul este obligat să se îngrijească de viitorul acestei țări, adică de copiii.
Cazul de la grădinița nr.53 din Chișinău este unul extrem de grăitor în acest sens. O mamă, care a dorit să își păstreze anonimatul, a povestit pe rețelele de socializare cum sunt strânși banii la această instituție și cum de fapt au fost mințiți și duși de nas de către directoarea grădiniței.
Reproduc mai jos întreaga mărturie a mamei unui copil care frecventează grădinița nr.53 din Chișinău
”Eu sunt mama a unei fetițe de 3 ani! În septembrie anului 2017 noi am început să frecventăm grădinița nr. 53, șos Hîncești 24. Și ne-am bucurat nespus de mult înpreună cu soțul, fiindcă mai avem un bebeluș de 6 luni la moment și asta e un ajutor mare pentru părinți! Plus fata noastră e foarte sociabilă și adoră copiii, astfel ea era unica la noi în grup care nu plângea ducându-se la grădiniță. Deci așa am aflat că copilului îi plac educatoarele și eu m-am bucurat și mai mult.
La prima adunare părintească ni s-a spus că nimic din detergenti, săpun sau chiar hârtie igienică nu se dă de la stat și că trebuie de strâns câte 150 de lei de nas. Noi am zis ok, nici prin cap să ne dea că suntem mințiți! Este pentru copilul vostru ni s-a spus! Noi cu părinții chiar și apa pentru copiii noștri procuram!
Apoi doamna directoare a spus să-i dăm bani în fiecare luna penru luarea deșeurilor – câte 100 de lei. Tot ea a cerut de la părinți să se strângă bani pentru reparația WC – câte 1100 de lei de la fiecare. Aici eu deja nu am rezistat. Dacă DGETS (Direcția Generală Educație, Tineret și Sport) a dat bani pentru schimbarea ferestrelor, înseamnă că este în documente și lucrări cu îndreptarea colțurilor de la ferestre.
Deci, noi am acumulat bani și am schimbat WC-urile pentru că erau din anul 1969, așa a spus directoarea și într-adevăr erau strașnice, așa că până în noiembrie noi am strâns încâ câte 500 de lei. În decembrie noi am procurat un centru muzical pentru grupa noastra, luat în credit. Dar după Paștele Blajinilor a fost furat din grupă. Iar acest furt, doamna Frunza (directoarea grădiniței) vroia să-l ascundă și a zis educatoarelor noastre să tacă, să nu spună nimic, iar mamicii din comitetului parintesc – că vor aduce un alt centru. Noi am fost șocați, iar comitetul părintesc a chemat poliția. Așa noi am aflat că directoarea are cheile de la grupa noastră, educatoarele noastre și soțul ei, care nu de mult a ieșit din închisoare (ceva cu droguri era legat) și care după spusele directoarei era paznic la grădiniță, dar, când au venit polițiștii, soțul deja nu mai era paznic, ea a găsit pe un alt om.
Sincer m-am dezamăgit aflând că totuși DGETS oferă tot ce am procurat noi și că noi suntem mare idioți, pentru că, dorind bine pentru copilul nostru, procuram totul, chiar și jocuri didactice. Vreo lună în urmă, educatoarea ne povestește că doamna Frunza a primit niște materiale didactice și le-a ordonat educatorilor noștri să strângă de la părinți încă 2000 de lei, așa noi am aflat că sunt terorizați educatorii și chiar și bucătarul.
Așa noi am scris și mai scriem plângeri! Suntem disperați, pentru că toate aceste lucruri s-au facut doar la noi în grupă, noi am aflat că celelalte 3 grupe primeau totul fără bani.
Nu știu la ce vom ajunge mai departe în țara noastră a minunilor, dar sper că va fi un capăt oarecare”.
Acest exemplu vine să arate cât de toleranți sunt totuși majoritatea părinților față de aceste plăți informale, fără bonuri de casă, fără vreo evidență. Este de apreciat că, în ultimul timp, tot mai mulți părinți decid să vorbească despre aceste chestiuni grave. Dar asta nu este suficient pentru a pune capăt acestui dezmăț. Este nevoie de o reală solidaritate între părinți. Este nevoie de refuzat aceste plăți pentru care nu se eliberează niciun fel de bon sau factură. În general, varianta ideală ar fi ca părinții să ceară statului asigurarea condițiilor normale în instituțiile de învățământ, așa cum se întâmplă în străinătate, unde părinților nu li se cere suplimentar bani pentru reparații, procurarea detergenților, a hârtiei de WC, a veselei etc. Spre asta trebuie să tindem ca societate, dar nu să tolerăm această corupție și să continuăm să alimentăm cu bani un sistem nociv copiilor noștri.
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu