Și dacă UE ar renunța la petrolul și gazele rusești. Cine i-ar mai plăti lui Putin miliarde de euro zilnic?!

Uniunea Europeană i-a dat lui Vladimir Putin 35 de miliarde de euro pentru aprovizionarea cu energie de la începutul războiului în Ucraina și doar un miliard de euro pentru a finanța apărarea Ucrainei. Declarațiile au fost făcute acum câteva zile de către Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, Josep Borrell, în Parlamentul European, în timp ce a cerut Europei să trimită mai multe arme în Ucraina pentru a ajuta la încheierea războiului.

Subiectul sancțiunilor față de Rusia care ar trebui să vizeze și exporturile de petrol și gaze din această țară este unul controversat în interiorul Uniunii Europene. De fapt, întrebarea majoră pe care și-o pun cetățenii europene este: ”Până unde pot să își facă sie rău”, dacă renunță la gazul rusesc.

Sunt gata europenii să îndure frigul în case, să suporte majorări de prețuri la alimente, produse industriale, la facturi pentru întreținere? Sunt pregătiți să facă pași în urmă în ceea ce privește politicile de mediu și schimbările climatice? Sunt pregătiți să suporte crize majore în sistemul economic?

Aceste întrebări par să fie neînsemnate în raport cu imaginile apocaliptice care ne vin din Ucraina în fiecare oră de război. Dar ele există. Așa e firea umană, uneori prea egoistă și închisă în propriul său confort.

Apoi mai sunt și relațiile ”speciale” pe care unele țări din UE le au cu Rusia lui Putin. Unii reacționează din frică, alții din interese de moment, în timp ce fiecare zi/oră de incertitudine, de ezitare din partea marilor puteri ale lumii față de ajutorul pentru Ucraina, înseamnă tot mai multe vieți distruse.

Mai jos – câteva informații în plus, publicate în presa franceză, pentru a înțelege mai bine subiectul importurilor de energie în Europa.

Care este consumul de gaze naturale în Europa?

În 2020, Uniunea Europeană a consumat 394 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. O cifră în scădere față de 2019, când pandemia a lovit întreaga lume. Consumul a crescut în 2021 până la 400 de miliarde de metri cubi, ceea ce reprezintă un sfert din energia consumată în UE.

Dar acest volum ascunde consumuri foarte diferite între țări. Proporțional, din totalul energiei finale consumate, gazele naturale reprezintă 37% din energie pentru Țările de Jos, 32% pentru Regatul Unit (care nu mai aparține UE), 30% pentru Ungaria, Belgia și Italia, 26% pentru Germania și 20% pentru Franța.

Dar analizând volumul consumului, Germania afișează nevoi mult mai mari decât restul Europei: 53.196 Ktep (mii de tone echivalent petrol) față de 28.278 Ktep pentru Franța. Această distribuție este legată de mixul energetic ales de țări: Germania, care a renunțat la energia nucleară după accidentul de la Fukushima, consumă mult gaz natural pentru a o compensa.

DE REȚINUT: RUSIA ESTE PARTENERUL CHEIE ENERGETIC AL UE

*Rusia reprezintă 40 până la 50% din importurile europene de gaze naturale
*Rusia reprezintă 20-25% din importurile europene de petrol
*Rusia reprezintă aproximativ 40% din importurile europene de combustibili solizi (în principal cărbune)

Potrivit unui raport Transport & Mediu, Europa „îi oferă lui Putin 285 de milioane de dolari pe zi pentru a-și acoperi nevoile de petrol”. Exporturile rusești de petrol către Europa reprezintă astfel 104 miliarde de dolari (sau 88 de miliarde de euro) pe an, sau aproximativ 7% din PIB. Potrivit acestui raport, energia reprezintă jumătate din exporturile de materii prime ale Rusiei, sau aproximativ 125 de miliarde de dolari în exporturile de petrol și gaze către Europa, sau jumătate din exporturile totale ale Rusiei. Gazele naturale nu se află așadar în centrul balanței comerciale a Rusiei, exporturile de petrol către Uniunea Europeană reprezentând, ca valoare, de 4 ori exporturile de gaze naturale.

DE REȚINUT: EXPORTURILE DE PETROL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ SUNT PRINCIPALA PROVOCARE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SANCȚIUNILE FAȚĂ DE RUSIA
*Pentru Rusia, exporturile de energie reprezintă jumătate din exporturile de materii prime
*Jumătate din exporturile rusești de energie merg către Uniunea Europeană, aproximativ 125 de miliarde de dolari și 8,5% din PIB-ul Rusiei.
*Exporturile de petrol către Uniunea Europeană reprezintă peste 100 de miliarde de dolari pentru Rusia, sau aproximativ 7% din PIB.
*În contextul sancțiunilor economice luate de Uniunea Europeană, petrolul este, așadar, o problemă mai importantă decât gazele naturale.

De unde provine gazul consumat în Europa?

Aproximativ 10% din gazul consumat în Uniunea Europeană este produs de statele membre. Restul gazului provine din străinătate în principal prin conducte de gaze (aproximativ 80% din total), cu Rusia ca furnizor principal (41%). Urmează apoi Norvegia (24%) și Algeria (11%).

Restul importurilor (20% din total) sunt gaze naturale lichefiate (GNL), tehnică care permite transportul gazului pe navă fără a fi nevoie de conducte de gaz. De data aceasta, Statele Unite ale Americii (28%) sunt primele înaintea Qatarului (20%) și… Rusia (20%). Nigeria (14%) și Algeria (11%) completează tabloul.

Astfel, datele arată că Rusia este cea care furnizează marea majoritate a gazelor pentru Europa.

Sunt toate țările europene expuse în același mod?

Nu. Desigur, țările est-europene sunt mai orientate spre Rusia. Acesta este cazul în special pentru Ungaria, Polonia și, de asemenea, Germania, care importă o treime din gazul său din Rusia. Pe de altă parte, Franța este mai puțin expusă, atât în ​​volum, cât și în proporție, întrucât principalul său furnizor este Norvegia (36%), cu mult înaintea Rusiei (17%) și a Algeriei (8%).

DE REȚINUT: DISPARITĂȚI MAJORE ÎN DEPENDENȚĂ ENERGETICĂ FAȚĂ DE RUSIA
*Germania importă 55% din gazul său și 42% din petrol și 50% din cărbune din Rusia, aproximativ 1/3 din energia finală consumată provenind din importurile rusești.
*Franța importă 17% din gazul său și 9% din petrol și 30% din cărbune din Rusia, ceea ce înseamnă că aproximativ 10% din energia finală consumată provine din importurile rusești.

Care sunt alternativele la gazul din Rusia?

Din punct de vedere geografic, este dificil să înlocuiești Rusia, singura țară din regiune care furnizează gaze la scară masivă, în afară de Norvegia. Ceilalți mari producători de gaze sunt Statele Unite ale Americii, Canada, Iran, Australia și Qatar. Aceste țări pot trimite mai mult GNL, dar nu vor înlocui complet gazul rusesc. Cel puțin din motive tehnice: GNL trebuie degazeificate în Europa, iar instalații de acest fel sunt limitate pe continent.

Ca să nu mai vorbim de faptul că transportul maritim este încă destul de lent, ceea ce ar încetini importurile dacă ar deveni urgente.

În ceea ce privește conductele, Norvegia acceptase deja să își mărească exporturile toamna trecutî, în plină criză energetică. Algeria ar putea deveni, de asemenea, un nou jucător major în acest tip de comerț.

Reunite la Doha la sfârșit de februarie, țările exportatoare de gaze au avertizat că nu pot compensa imediat scăderea livrărilor rusești, angajându-se deja cu alți parteneri în contracte pe termen lung.

Este acest sistem sustenabil?

Dacă pandemia a amintit Europei de dependența de electronicele din Asia, războiul din Ucraina îi va determina pe europeni să-și diversifice importurile de gaze. Cu toate acestea, dacă nu se decide un embargo, Rusia nu are niciun interes real să închidă robinetul. Hidrocarburile sale rămân principala lor sursă de venit.