Scenarii peste scenarii se derulează pe scena politică de la Chișinău. Multe dintre ele par a fi un “deja-vu” trăit și retrăit.
Cine își mai amintește despre renumitul “dosar al guvernării comuniste”, întocmit în 2009 de către PLDM și fluturat pe unde se putea de către liderul partidului de atunci, Vlad Filat? Cine își mai amintește cum liderii din opoziție de atunci, după schimbarea guvernării în 2009, promiteau că Vladimir Voronin și fiul său Oleg Voronin vor răspunde pentru toate fărădelegile comise în cei 8 ani de guvernare?
Dar lucrurile trebuie amintite, pentru că nici Vladimir Voronin și nici Oleg Voronin nu au fost atinși de justiție după schimbarea puterii în 2009. Ei și-au negociat libertatea. Iar acum Vladimir Voronin își trăiește în liniște bătrânețile, iar Oleg Voronin își gestionează în continuare afacerile, ce-i drept mult mai puține decât în perioada guvernării comuniste.
Ce se întâmplă astăzi în legătură cu fuga sau plecarea din țară a lui Vlad Plahotniuc pare să fie plămădit din același scenariu. O negociere a libertății sale în schimbul cedării puterii? O negociere care nu s-a făcut cu liderii politici de la Chișinău (Maia Sandu, Andrei Năstase), dar o negociere cu “parteneri” din exterior, unde Rusia probabil a avut ultimul cuvânt. Dar timpul le va arăta pe toate.
Consider însă nedreaptă o asemenea abordare. Fiecare trebuie să răspundă pentru fărădelegile comise. Nimeni nu ar trebui să scape de justiție dacă faptele sale au adus prejudicii grave țării și cetățeanului. Toți care au făcut rău R. Moldova trebui să răspundă în fața unei justiții independente.
Dar cine a spus că în politică lucrurile sunt transparente și curate?!