Tot ce ține de cultură, de actori, de interpreți, de scriitori, poeți, tot ce ține de activitatea Teatrelor din Moldova mă preocupă în mod deosebit. Cultura ar trebui să fie acel reper de corectitudine, de verticalitate, de demnitate pe care noi, oamenii, să ne sprijinim și să ne regăsim, să ne regăsim rădăcinile și valorile noastre ca neam.
Țin foarte mult la ceea ce încearcă să facă teatrele în Moldova, la actorii care cu atâta dedicație urcă pe scenă, chiar dacă știu că remunerarea este mizeră pentru tot talentul pe care îl au.
Și totuși, nu pot să nu vorbesc despre cei care umbresc prin gesturile lor imaginea per ansamblu a oamenilor de artă, a tot ce înseamnă cultură în R. Moldova. Unii promovează mesaje și inițiative politice precum schimbarea sistemului de vot, alții urcă pe scenă la diferite concerte de partid sau moderează concerte care promovează valori străine de neamul nostru românesc.
Însă gestul actriței de la Teatrul Național “M. Eminescu”, Mihaela Strâmbeanu, care joacă în mai toate spectacolele Teatrului Național, de a modera un concert al lui Igor Dodon a dezgustat mai multă lume, nedumerită fiind de motivele unei atare decizii. Asemenea decizii singulare ale actorilor afectează în mod direct și deschis imaginea Teatrului NAȚIONAL, un teatru care ar trebui să fie cât o națiune. 
Așadar, cum poate fi curmat acest fenomen? Trebuie sau nu ca oamenii de cultură să se implice în activități politice? Probabil, fiecare putem răspunde în funcție de ceea ce simțim, în funcție de valorile, de principiile pe care ni le-am trasat în viață. Fiecare dintre noi putem decide la ce spectacole sau concerte să mergem, pe cine dintre actori sau artiști să urmărim.
Las mai jos reacția directorului Teatrului Național ”M. Eminescu” față de prezența actriței Mihaela Strâmbeanu la concertul lui Dodon, care a fost postată pe rețelele de socializare:
”Actorii angajaţi în teatru nu trebuie să ceară permisiunea conducerii pentru a-şi organiza timpul petrecut în afara teatrului sau pentru a-şi investi talentul în alte proiecte, pentru care fiecare poartă o responsabilitate personală de ordin moral, intelectual, estetic, financiar., etc. Noi nu suntem nici anchetatori, nici procurori, nici duhovnici, nici responsabili cu ideologia de la partcom, ca să supraveghem ce zace în mintea fiecărui artist sau să cenzurăm deciziile personale ale fiecărui angajat.
Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” nu este teatrul meu, al lui Petru Hadârcă şi nici al Mihaelei Strâmbeanu, la fel cum nu este nici teatrul lui Alexandru Cozub, directorul artistic, nici al Ninelei Caranfil, nici al lui Vitalie Rusu, al lui Iurie Negoiţă, al Angelei Ciobanu sau Ion Mocanu, nici al lui Petru Oistric, Diana Decuseară sau Anatol Durbală, nu este teatrul unei singure persoane luate în parte… Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” nu începe şi nu se termină cu un singur artist oricât de talentat ar fi.
În calitate de conducător al acestei instituţii îmi asum responsabilitatea pentru producţiile artistice în care se investeşte şi care sunt realizate sub egida acestei instituţii de cultură.
Atât cât rămân în această funcţie, voi depune toate eforturile ca teatrul să aparţină publicului, oamenilor care vin la teatru şi nu partidelor sau mişcărilor politice; să aibă un repertoriu divers din punct de vedere estetic, destinat diverselor categorii de public. Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” este un teatru românesc prin rădăcinile sale istorice şi aparţine culturii române şi valorilor umane universale”.
Așadar, fiecare decide pentru sine. Eu am decis și apreciez oamenii de cultură care au verticalitate, demnitate, respect față de istorie, neam și publicul său. Sunt puțini, dar mai sunt așa oameni!
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu