Cristian Panait este fost procuror român, care s-a sinucis la vârsta de 29 de ani din cauza unui sistem corupt în care era nevoit să activeze. Povestea lui halucinantă care s-a întâmplat în 2002 a fost intens mediatizată și a ajuns să constituie și subiectul filmului „De ce eu”. Grație Centrului de resurse juridice de la Chișinău (Ion Guzun, Vlad Gribincea) și Expert Forum EFOR din România (Laura Ștefan și Sorin Ioniță) iată că și publicul de la Chișinău, Cahul și Bălți poate revedea această peliculă.
Recunosc, filmul m-a demoralizat, are un gust amar pentru că un om care s-a împotrivit sistemului nu a găsit altă soluție decât să își pună capăt zilelor. Demoralizant, pentru că toți cei care vor să facă schimbarea în sistemul în care activează (judecători, procurori, polițiști) riscă să sfârșească la fel. Sistemul te macină, te ucide, te face să fii ca el, corupt, cinic, fără valori, verticalitate, principii, fără viitor.
Dar mai este și altă parte a monedei, cazul procurorului Panait este plin de speranță că oameni care vor să își facă cinstit meseria mai există, că ei luptă pentru adevăr, cu riscuri și sacrificii foarte mari.
România pare să fie acum un model în lupta cu marea corupție, cu marii rechini. Cifrele din 2012 arătau cam astfel: 15 miniștri, 23 parlamentari, 100 de primari și 50 de magistrați condamnați. Este o performanță, în condițiile în care Bulgaria, care este și ea membră a Uniunii Europene, nu a reușit să combată flagelul corupției care macină și această țară.
În România, reformele au început imediat după 2004, mult mai devreme decât aderarea la UE. A fost posibil pentru că a existat o minimă voință politică, pentru că a existat un președinte de țară precum Traian Băsescu, pentru că a fost creată o structură independentă, DNA, cu suficiente pârghii pentru a face oridine. Și au mai existat și oameni care au contribuit la realizarea reformei, oameni potriviți la timpul potrivit.
Ce ne lipsește nouă ca să atingem aceleași performanțe? Aproape tot ce a avut România. Nu avem voință politică, nu avem președinte puternic, nu avem structuri independente, nu avem oameni potriviți la timpul potrivit. Mai mult, exemplul României pare să fie de-a dreptul descurajant pentru clasa politică de la noi. Niciun prim-ministru, ministru, deputat, judecător sau procuror nu și-ar dori să ajungă la închisoare, mai ales în urma unor decizii luate de ei înșiși.
Deci, cum se va produce schimbarea sau demontarea actualului sistem judecătoresc? Sinuciderile la fel nu ajută. Sacrificiile sunt uneori inutile. Dar cred totuși că din interior lucrurile pot să se schimbe, să se miște carul din loc. Speranță și încredere există întotdeauna. Dacă nu azi, atunci mâine cu siguranță.