Procedura de suspendare a președintelui în România VS cea din R. Moldova

În contextul instabilității politice din România, una din primele idei care îmi vine în gând este dacă ar putea PSD la București, în cazul în care și-ar dori să impună o lege, un ministru sau alte idei năstrușnice, să suspende președintele pentru 5 min. și să-si realizeze dorințele, așa cum a făcut PD la Chișinău? Or, la Chișinău, am avut parte de 3 suspendări în ultimele 3 luni. Este ca și cum nu am avea un președinte, ci așa, o variantă și mai pesimistă a lui Timofti, care are cu totul alte interese decât cele ale cetățenilor, care nu face decât să meargă cât mai des la Moscova, să dezinformeze cetățenii și să îi instige la ură.

Am luat acest studiu de caz și am decis să-l împărtășesc aici.

În R. Moldova, lucrurile se rezolvă foarte rapid. Intervine Curtea Constituțională și găsește soluții la toate problemele politice. Curtea Constituțională a decis ca președintele țării în Moldova să fie ales direct de popor și așa s-a întâmplat, apoi, ori de câte ori, nu se pot înțelege politicienii intervine Înalta Curte, care iarăși oferă soluții ”magice” la toate problemele, se suspendă președintele și problema este rezolvată. Pe loc, fără consecințe politice majore.

Iată cum se întâmplă în România, unde justiția funcționează cât de cât. Curtea Constituţională are atribuţia de a da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Dar acest aviz este doar unul consultativ și accentuez ”doar”, pentru că decizia finală este luată de Parlament. Având caracter consultativ, Parlamentul nu este obligat să ţină seama de avizul emis de Curtea Constituţională. Acesta reprezintă o analiză juridică independentă a propunerii de suspendare cu privire la faptele ce se impută Preşedintelui.

https://www.ccr.ro/Emiterea-avizului-pentru-suspendarea-din-funcie-a-Preedintelui-Romniei

Articolul 95 din Constituția României prevede că președintele poate fi suspendat „în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”. Propunerea de suspendare trebuie inițiată de cel puțin o treime din totalul senatorilor și deputaților, iar suspendarea se face prin votul majorității senatorilor și deputaților reuniți în ședință comună, după consultarea Curții Constituționale. Dacă propunerea de suspendare din funcția de președinte este aprobată de parlamentari, se va organiza, în cel mult 30 de zile, un referendum pentru demiterea președintelui. Referendumul este validat dacă prezența la urne este de cel puțin 30% din numărul total al alegătorilor înscriși pe liste.

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/care-este-procedura-de-suspendare-a-presedintelui-639487

Ce se întâmplă în R. Moldova? În Constituție nu există niciun articol care să se refere la suspendarea președintelui. E mare confuzie și în privința demiterii președintelui după ce în 2016 a fost schimbată (prin decizia CC) modalitatea de alegere a șefului statului. Astfel, Curtea Constituțională înlocuiește Constituția țării și decide să suspende președintele. Avem o Curte Constituțională care are putere peste Parlament, peste voința cetățenilor care poate fi exprimată prin referendum. Asta se poate întâmpla într-o țară în care justiția nu este independentă, în care deciziile instanței de judecată pot fi infuențate politic. Și ca să fie totul și mai frumos, am avut parte de o subvenționare europeană pentru reforma în justiție, cu niște reprezentanți, care numai reprezentanți ai justiției nu ar putea fi numiți.

La final vă prezint doar câteva cifre: costurile generale ale reformei Justiției care urma să aibă loc între anii 2011-2016 au fost estimate la aproximativ 125 de milioane de euro, dintre care 60 de milioane de euro urmau să vină din partea UE. Dar ultimul transfer financiar în cadrul programului de reforme în sectorul justiţiei în valoare de 28 de milioane de euro așa și nu a ajuns la Chișinău, pentru că nu am fost elevi buni. Nu cred că asta și-a dorit să vadă UE la finalul ”reformei” în justiție și nu cred că asta au meritat cetățenii acestui stat. Întrebarea e dacă ai noștri tot au curajul să iasă cu sutele de mii în stradă ca să apere legile și justiția, așa cum s-a întâmplat în România, unde la proteste au ieșit chiar și magistrații.

Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu

Articole similare
Comentarii