Familia Pallady-Bobeica, originară din R. Moldova și stabilită de 16 ani la Strasbourg, povestește, pe paginile unui ziar francez, despre tradiția de a face biscuiți tipici germani, denumiți ”springerle” care fac parte și din bucătăria tradițională alsaciană. Articolul poate fi găsit pe neodacii.com.
Am adaptat articolul din ziar în limba română pe care vă invit să îl citiți în continuare:
***
Toată familia este implicată în acest frumos proces, înainte de Crăciun: mama pregătește biscuiții albi, fiica, doctorandă, meditează asupra simbolurilor sculptate pe forme, iar tatăl, jurnalist de profesie, face imagini ca să imortalizeze momentele.
Peretele bucătriei din apartamentul familiei Pallady-Bobeica de la Strasbourg vorbește despre atașamentul familiei la folclorul alsacian, dar si la cel român. Gheorghe Bobeica și soția sa Svetlana, profesoară dar și jurnalistă, au venit în Alsace în anul 1999, împreună cu cei patru copii ai lor. Svetlana a venit în Franța să facă teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, la tema paremiologiei, adică a studiului proverbului în opera lui Panait Istrati, autor român de expresie franceză. În 2007, a susținut teza de doctorat sub conducerea cunoscutului profesor Georges Kleiber. Svetlana Pallady-Bobeica reprezintă de asemenea Asociația franco-româna Neo-Dacii din Strasbourg, iar soțul ei, Gheorghe Bobeica, este jurnalist independent și administrează site-ul neodacii.com, unde relatează despre actualitatea Consiliului Europei și a Parlamentului European.
Acum cinci ani, Svetlana, care este o patisieră amatoare, prepara 18 feluri de bredele, biscuiți tradiționali alsacieni. Anul acesta gătește deja 29 de feluri. De câțiva ani a descoperit alți biscuiți tradiționali ai acestei regiuni, ”springerle”, care reprezintă de fapt biscuiți cu desene foarte fine, reprezentând profunde simboluri filosofice. Pe peretele din bucătărie putem descoperi celebra veselă decorată de Henri Lux, veselă din ceramică în gres albastru de la Betschdorf, iar recent peretele a fost întregit și de formele de springerle, cele mai multe din lemn, unele extrem de rare, dar și copii în ceramică alimentară, cele originale fiind păstrate la muzee.
Rețeta pentru asemenea biscuiți este destul de simplă: 500 g de zahar, 220 g de ou bătut 20 de minute, după care se adaugă 500 g de făină fină și o lingură bună de anason prăjit ușor. ”Gătirea biscuiților este însă un pic mai complicată: biscuiții se fac după principiul picromigdalelor”, povestește Svetlana, în timp ce întinde foia de aluat între două rigle de 1 cm grosime. Apoi detașează biscuitul cu un poanson de forma biscuitului; se pare că are de doua ori mai multe poansoane decât forme, pe care pe păstrează în două geamantane mari, aduse, cu această ocazie, la bucătărie. Svetlana întoarce biscuitul rumen și arată piciorul biscuitului. Când se formează piciorul înseamnă că gospodina e bună, dar i-a trebuit timp ca să îi reușească acest biscuit. capricios.
Fiica sa, Cezara Bobeica, în vârstă de 27 de ani, este profesoară de engleză. Tocmai lucrează la teza de doctorat despre emblematică și arta secretului în cartea Minerva Britana de Henry Peacheam (1612), sub conducerea profesorului Jean-Jacques Cardin, la Universitatea din Strasbourg. ”Lucram asupra emblematicii din perioada Renașterii în timp ce mama mea făcea colecția ei de biscuiți. Atunci mi-a venit ideea să mă interesez de simbolistica formelor de springerle”, a povestit fiica.
Oferiți pentru căsătorii, ceremonii religioase sau Crăciun, springerle povestesc despre viața pământului, despre viața spirituală și tradidiții, despre cupluri, dragoste și familie. Germane, elvețiene, alsaciene, sprengerle au cunoscut epoca de aur începând cu secolul XVI pâna la sfârșitul secolului XIX. Luate cu ei de emigranții germani, aceste forme au ajuns și în SUA. În statul Pensilvania, în orașul Strasbourg există un magazin de springerle. ”Se cunosc prea puține lucruri despre sculptorii de springerle, se presupune că aceste sculpturi se făceau la comandă. Ar fi interesant de studiat mai profund simbolica acestor forme care au apărut de-a lungul râului Rhin, nu departe de imprimeriile care abia apăreau”, a observat Cezara Bobeica care adaugă și faptul că ”imaginile pot să fie citite nu doar privite”. ”Înainte de a fi consumate, springerle sunt privite, admirate, oferite cadou și lasă loc unei experiențe meditative”, rezumă Svetlana Pallady.
În iunie 2017, la al XI-lea congres al emblemiștilor de la Nancy, Cezara Bobeica a prezentat un articol despre springerle, iar pentru a ilustra mai bine articolul,mama sa a acompaniat-o la prezentare cu springerle poaspăt coapte pentru această ocazie. Iar cînd a deschis cutia ca să pună springerle pe masa destinată expoziției, un miros îmbătător de anason a încântat capacitățile olfactive ale participanților, mai ales ale japonezilor, care au fost încântați să descopere că aceste emblemele nu doar pot fi admirate, ci și consumate”, își amintește cu plăcere Svetlana Pallady, doctor în lingvistică. Basarabeanca nu ratează nicio ocazie să își laude biscuiții ei iubiți: ”Bucătăria eeste de asemenea o artă, iar cu springerle ea atinge perfecțiunea”.
***
Articolul a apărut în ziarul francez ”Dernières Nouvelles d’Alsace” (Ultimele noutăți din Alsacia) chiar în ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu