Este atât de penibil să le asculți motivele politicienilor care nu vor să participe la emisiunile de la posturile de televiziune care nu îi laudă. Da, nu vor! Ba agenda e încărcată, ba ora e nepotrivită, ba subiectul nu e relevant și acest șir al motivelor inventate poate continua. Se încurcă singuri în aceste motive inventate, încât par ridicoli de tot.
Din când în când îi mai sun pe reprezentanții puterii și le fac invitația de a participa la emisiunea Alb&Negru. Astăzi l-am sunat pe deputatul PD Sergiu Sârbu să îl invit la UNIMEDIA să discutăm despre noul Cod al Audiovizialului. Politicianul, amabil, m-a invitat la audierile publice care vor avea loc mâine la ora 10.00 pe aceeași temă, după care au urmat motivele de refuz cu care au obișnuit deja jurnaliștii. S-a referit la oră că e nepotrivită, că agenda i-ar permite după ora 21.00. Când i-am spus că am putea modifica ora emisiunii ca să poată participa, dacă tot agenda este foarte încărată în a „crește Moldova”, a căutat un alt motiv. Cît de ridicol pare un politician care caută un motiv pentru a se eschiva de la ieșire in fața celor care le-au dat votul. I-am promis că din când în când îi voi mai suna să le amintesc că mai există și alte instituții media, nu doar cele care aparțin șefului lor și că există și altă Moldovă, nu doar cea pe care o cresc ei în frică și supunere.
Într-o discuție mai veche și premierul Pavel Filip a recunoscut că nu are dezlegare să participe la emisiunea Alb&Negru de la UNIMEDIA.
Amintesc aici și de înțelegerea pe care am avut-o cu președintele Parlamentului Andrian Candu la marșul solidarității presei din 12 mai. Dl Candu mi-a spus atunci că în trei săptămâni va veni la emisiune, dar de atunci au trecut deja două luni. Oare ce înseamnă 3 săptămâni în stabilitate?
Am lucrat în televiziune și pe timpul guvernării comuniste. Și atunci comuniștii, ca și acum democrații, refuzau să participe la emisiunile de la instituțiile media care nu aparțin puterii, din motive pe care nici ei nu le înțeleg până la urmă.
Dar chiar și guvernarea comunistă a căzut, televiziunile controlate de aceștia au fost închise sau preluate. Acum Vladimir Voronin se plânge că este ignorat de presă. Dacă ar fi solidaritate între jurnaliști, atunci ar trebui ca toți politicienii care cândva au ignorat presa să fie la rândul lor ignorați de jurnaliști.
Și până la urmă nu este vorba atât de presă, cât de cetățean, în fața căruia puterea ar trebui să își prezinte raportul în fiecare lună. Cine dacă nu cetățeanul îi întreține, le dă salariu și la urmă mai sunt și furați prin scheme, companii-căpușă și alte storcătoare de bani.
La urma urmei, nu duc lipsă de invitați, dar consider că, prin neparticiparea la emisiuni a reprezentanților puterii, oamenii sunt privați de dreptul de a afla ce se întâmplă în țară, de a-i vedea pe politicieni cum se ascund să răspundă la întrebările incomode și cum spun minciuni fără ca măcar să roșească. Așa că, nu putem vorbi de democrație atâta timp cât presa în R. Moldova este liberă într-o proporție extrem de mică.