Zeci de mii de like-uri, de comentarii, de distribuiri pe rețelele de socializare a postărilor despre vizita simbolică a președintei R. Moldova Maia Sandu în Franța. Mulți dintre conaționalii noștri și-au manifestat mândria cum Maia Sandu ne reprezintă peste hotare.
După 24 de ani de când a fost primit la Paris ultima dată un președinte al R. Moldova, această vizită este foarte importantă pentru noi în vederea impulsionării cooperării moldo-franceze, așa cum a menționat de altfel Maia Sandu în discursul său la Paris.
Și totuși, s-ar putea ca ceea ce voi scrie în continuare să nu coincidă cu ideile și preferințele voastre. Este firesc să fie așa. Însă trăind de ceva vreme într-o țară bazată totuși pe valori democratice, involuntar vezi altfel cum se produc evenimentele acasă, în Moldova.
Indiscutabil, este foarte bine că președinta Maia Sandu este invitată, primită cu onoruri de către președinți ai țărilor din UE, astfel își mai amintesc și ei unde pe harta lumii se află Moldova. Dacă luăm exemplul Franței, Moldova ar fi undeva la capătul listei lor de priorități. Am răsfoit cu interes presa franceză pentru a citi cum au reflectat jurnaliștii de aici vizita Maiei Sandu la Paris. Și când colo – surpriză, sau poate nu. Cu excepția unor scurte știri/video care au relatat despre întâlnirea celor doi președinți la Paris, articole mai ample cu referire la R. Moldova și Maia Sandu nu am găsit. Explicația e simplă, așa cum am menționat mai sus: pe cine din Franța interesează în momentul de față Moldova? Francezii sunt preocupați de SUA, Rusia și Navalnîi, chiar și situația din Belarus e mult mai pe larg reflectată în presa franceză.
În definitiv, ca o țară să fie interesată de noi, ar trebui să oferim și noi ceva în schimb. Însă ce am putea noi oferi la momentul de față?
Mulți dintre conaționalii noștri își pun speranța că odată cu venirea Maiei Sandu în fruntea republicii, moldovenii din diaspora se vor întoarce acasă, iar tinerii din Moldova nu vor mai dori să plece peste hotare.
Ce poate face Maia Sandu în acest sens? Personal, consider că cea mai gravă problemă a Moldovei este justiția, pentru că, fără o justiție independentă, nicio țară nu poate avansa, chiar și având-o pe Maia Sandu în funcția de președintă a țării. De ce lucrurile merg în Franța? Pentru că aici justiția este mai presus decât orice președinte de țară, pentru că oamenii înțeleg că președintele lor este în serviciul cetățenilor și nu invers cum e în Moldova.
Tot noi, cetățenii, suntem de vină că îi ridicăm în slăvi pe președinții noștri, pentru că ei pierd foarte repede contactul cu realitatea, asta însemnând că cetățenii sunt în serviciul lor, adică al politicienilor, ceea ce nu este nici pe departe corect. În Ucraina de exemplu, președintele Zelenski a avut o susținere enormă din partea ucrainenilor la alegeri, însă în prezent liderul de la Kiev nu se mai bucură de atâta popularitate. De ce? Pentru că nu își îndeplinește promisiunile făcute și pentru că a pus în funcții oameni care nu sunt competenți.
Sunt multe idei pe care le-am putea dezbate aici, însă la final își permit să zic doar atât: Maia Sandu nu va reuși să facă schimbarea promisă și mult dorită în Moldova dacă nu va fi reformată justiția.
Rămâne deschisă eterna întrebare: cine cu adevărat își dorește ca Moldova să progreseze? Avem noi oare oameni capabili și competenți care sa muncească pentru popor și care să înfăptuiască reformele necesare? Oricât de mult am aprecia o personalitate politică, dacă o transformăm în idol și o ridicăm pe piedestal, am pierdut din start lupta pentru schimbare. În tot cazul, aici în Franța, președinții de țară pe unde merg nu sunt întâlniți cu pâine și cu sare, dar cu întrebări la problemele cotidiene.