De ce scriu poveștile moldovenilor din diaspora
De ceva vreme am decis să expun destinele moldovenilor care au plecat în străinătate, fie la muncă, fie stabilindu-se definitiv în altă țară. Dau voce diasporei, cea care este marginalizată acasă. Decizia a fost luată pentru că primesc zilnic zeci de mesaje în care conaționalii noștri din străinătate mă roagă să le ofer platforma blogului meu pentru a se face auziți.
Vin cu aceste precizări, pentru că au apărut mai multe comentarii, în urma articolelor pe care le scriu despre diaspora, cu întrebări despre scopul acestor articole. Să facem mai multă claritate totuși.
Articolele nu au menirea să vorbească de rău R. Moldova, menirea lor este să expună realitatea, doar că realitatea este așa cum este și adevărul nu întotdeauna pune în lumină favorabilă situația de acasă.
Articolele reprezintă vocea prin care moldovenii din diasporă se pot exprima. Platforma pe care am pus-o la dispoziție este ceea ce am putut eu să ofer ca sprijin în această inițiativă. Am împărtășit din onestitatea mea și dorința de a schimba lucrurile, așa cum am făcut-o și până acum în activitatea mea de jurnalistă. Cu părere de rău, jurnalismul de acasă a avut de suferit enorm în ceea ce privește principiile de onestitate și verticalitate, de aceea am considerat oportun și necesar să fac asta pentru oamenii plecați de acasă. Platforme sunt diferite și disponibile atât în Moldova, cât și în străinătate, dar valorile și principiile enunțate mai sus, nu sunt respectate de multe din aceste platforme, de aceea unica soluție pe care am văzut-o este să pun la dispoziție conaționalilor noștri plecați de acasă, o platformă demnă de sacrificiul pe care l-au făcut în viața lor, chiar dacă acest sacrificiu a luat mai mult o tentă personală, decât una patriotică. Într-un final, fiecare destin în particular face parte din marele destin al țării.
Materialele reprezintă opinia cetățenilor despre ce se întâmplă acasă, ne place sau nu, asta deja e altă întrebare. Pentru a veni cu soluții și a propune anumite mecanisme de îmbunătățire a lucrurilor este nevoie să facem o diagnoză, să stabilim la ce etapă suntem, ca să știm ulterior ce avem de făcut. Iată că acum suntem la etapa de diagnoză. Moldovenii din străinătate își expun opinia în ce condiții ar veni acasă și ce așteaptă să se întâmple în R. Moldova.
În nici un moment, aceste articole nu au reprezentat laude, sau că ne plângem de greu ce ne este. Este vorba despre crearea acelei punți de legătură între cei plecați și cei rămași acasă. Astăzi constat că există o discrepanță mare și o prăpastie între aceste două lumi. Dar dacă vrem să fim un tot întreg și să contribuim la dezvoltarea țării în care ne-am născut, este nevoie să ne consolidăm, să ne unim forțele, să devenim o uniune, o forță care să schimbe lcururile în bine acasă.
Protagonistele articolelor pe care le-am scris pe blog la rubrica Jurnal de emigrant în niciun caz nu s-au plâns și nici nu s-au lăudat. Ele au avut curajul să împărtășească destinul lor cu cei de acasă, fiindcă le pasă de ei și fiindcă doresc să le explice cum stau lucrurile în străinătate și că, dacă totuși doresc să meargă pe același drum, să fie informați. Consider că asta lipsește la noi în țară, comunicarea, împărtășirea experiențelor, ca să devenim mai buni și să luăm decizii mai sănătoase. Din cauza celor care sunt indiferenți, se întâmplă lucrurile așa cum sunt acum în R. Moldova. Este alegerea fiecăruia să dorească să facă lucrurile mai bune sau să lase de izbeliște ceea ce numim Moldova.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu