Cum războiul din Ucraina a pus capăt mitului de „frați” între ruși și ucraineni

Ucrainenii și rușii sunt popoare atât de apropiate prin religie, istorie și limbă încât conflictul lor are duritatea și tragismul unui război fratricid sau al unei relații abuzive. Se întâmplă așa pentru că Moscova îi privește pe bieloruși și ucraineni ca parte a marelui popor rus și a misiunii sale mesianice, deși în realitate nu este așa.

Chiar de la începutul invaziei armatei lui Putin asupra Ucrainei, capitalul de simpatie față de Rusia și poporul său a scăzut dramatic și este aproape de zero absolut în Ucraina. Vorbesc în mod regulat cu rude și prieteni care trăiesc în Ucraina de zeci de ani și care mi-au spus că acum ucrainenii s-au unit toți împotriva rușilor, că este o ură față de Rusia care crește pe zi ce trece. ”Și mai spuneau că ne sunt frați”, mi-a spus despre ruși, cu lacrimi în ochi, un moldovean care trăiește în Ucraina de mai bine de 50 de ani.  Iar drum de întoarcere la normalitate se pare că nu mai poate fi.  Dacă urmărim ce se întâmplă în orașul Harkov aflat la 30 km de granița cu Rusia, unde trăiesc foarte mulți etnici ruși, unde sunt foarte multe familii mixte, atunci deducem că armata rusă atacă proprii cetățeni ruși, se împușcă frate cu frate, iar asta e dramatic.

Jurnaliștii ucraineni nu mai arată acum niciun fel de milă față de vecinii lor estici

Dacă analizăm titlurile din mass-media ucraineană, atunci jurnaliștii ucraineni nu mai arată acum niciun fel de milă față de vecinii lor estici. Astfel, în acest editorial publicat în cotidianul Den, „poporul rus este o masă zombificată care își susține tiranul fără să se gândească niciun minut la consecințele acestei politici nebune. ”Avem dreptate pentru că… suntem mai mulți.” Acest argument pe care hoardele l-au folosit de mult timp, este astăzi în acest război, deoarece rușii încearcă să cucerească vecinii pentru că sunt „depășiți numeric” și, prin urmare, au mult mai mult nu numai masă zombificată, ci și oțel criminal. Aceasta este logica lor atroce, nelegiuită, anti-creștină, anti-morală.” „75% din populația Federației Ruse își primește știrile doar de la propriul lor „zombie box” [televizor]. Și aproape la fel de mulți susțin războiul împotriva Ucrainei”, adaugă editorialistul.

Armata rusă – o maimuță cu grenadă

O realitate care, pentru bloggerul, activistul civic Valeriy Pekar, este ușor de explicat. În paginile cotidianului din Lviv Vissoki Zamok el scrie: ”Dacă, în loc să vorbim despre viitor, hrănim în permanență populația cu evenimente din „marele trecut” la care trebuie să ne întoarcem, dacă punem în aplicare practici politice, economice, culturale și religioase arhaice, nu trebuie să ne mire că oamenii se transformă în sălbatici, în animale.”

„Sălbatici” „pentru care conducerea unei armate moderne este o chestiune destul de complexă”, dar care, pe de altă parte, „sunt capabili să omoare femei, copii, pentru că pentru asta sunt suficiente gândurile rudimentare”. Sunt ca „o maimuță cu grenadă. Pur și simplu o maimuță cu  grenadă. Pentru a face din această maimuță o ființă umană, este nevoie de generații. Pentru a transforma o ființă umană într-o maimuță, după cum vedem, tot de ce ai nevoie este o grenadă. Prin urmare, este esențial să-l privăm de ea, din start”, scrie activistul civic Valeriy Pekar.

Și asemenea exemple pot continua la nesfârșit.

Rusia vs Ucraina – Cum au început acum peste 350 de ani relațiile agitate dintre cele două state

Între aceste două popoare au existat aproape mereu relații agitate. ​Acum mai bine de trei secole și jumătate cazacii zaporojeni semnau cu rușii un tratat, fiindcă aveau nevoie de sprijin militar în lupta cu polonii. Acel moment de la 1654 a fost începutul relațiilor tensionate dintre ruși și ucraineni și pe tema acestui tratat se ”războiesc” în vorbe istoricii, dar și politicienii din cele două țări. 

Istoricii spun că prin acordurile de la Pereiaslav, din 1654, hatmanul cazacilor, Bohdan Hmelnițki, a cerut țarului rus să încorporeze statul cazacilor sub forma unui ducat autonom, sub protecția rușilor, și a jurat credință țarului rus. Hatmanul avea nevoie disperată de sprijin militar și NU avea în gând, cum au susținut trei secole mai târziu istoricii sovietici, să reunească popoarele ucrainean și rus. Ei bine, trei secole mai târziu, URSS a sărbătorit cu fast ”300 de ani de la ”reunificarea” Rusiei cu Ucraina, deși la 1654 tratatul nu vorbea în astfel de termeni. Au fost numeroase festivități în 1954 și s-au ridicat sute de monumente în cinstea acestui așa-zis tri-centenar de la ”unirea” acestor două popoare slave est-europene.

După cum bine știm, sovieticii au fost buni la rescris istoria după bunul lor plac și așa încât să convină doar lor.

Mai multe date istorice despre acele episoade de acum 350 de ani puteți citi AICI

Tragicul război între ”frați” din spatele ambițiilor imperiale ale Kremlinului

Românul cu origini ucrainene, Laurențiu Ursu de formație filosof, cu interes pentru antropologia și mentalitățile popoarelor din estul Europei, dar și traducător în română al lucrării „Ascensiunea si decăderea marilor puteri” a lui Paul Kennedy face mai multă lumină în acest tragic război între ”frați”, din spatele ambițiilor imperiale ale Kremlinului.

”Dramatic pentru Ucraina este că, în cei 30 de ani de când este independentă, nu a reușit să scrie și să aplice un proiect de „nation building”, de construire a unei identități naționale. Iar aceasta nu exista nici înainte, Ucraina nefiind moștenitoarea vreunui stat-națiune anterior formării URSS”, susține Laurențiu Ursu, într-o analiză pe care o puteți citi AICI.

Având în vedere cum se derulează evenimentele, consider că acest război tragic tocmai construiește această națiune, această identitate națională a ucrainenilor. În aceste zile de război, patriotismul ucrainenilor este absolut impresionant și inspiră și alte popoare din întreaga lume. Prin jertfe, victime, din ruine, Ucraina va renaște și va deveni o națiune liberă, după mai bine de 350 de ani de influență rusă. Și asta este exact contrariul a ceea ce a vrut să obțină Putin.

”Această temere a lui Putin de a-și dezamăgi poporul este motorul politic al crizei din Ucraina. Este tentativa sistemului kaghebist așezat de Putin în fruntea Rusiei de a se legitima în fața unui popor care nu a suferit decât lipsuri. O victorie împotriva Ucrainei ar da sens tuturor privațiunilor și ar salva clica din jurul “țarului”.  Liderul de la Kremlin nu poate permite ca Ucraina să devină un stat prosper. Un astfel de succes al Kievului, mai ales în condițiile în care legăturile dintre ruși și ucraineni sunt foarte strânse, cu familii care locuiesc în ambele țări, ar însemna sfârșitul pentru Putin și clica sa care, dacă tragi linie, nu a făcut mai nimic, afară de câteva conflicte înghețate și câteva teritorii acaparate în Caucaz”, concluzionează Laurențiu Ursu.