Republica Moldova rămâne semnificativ în urmă cât privește existența unui sistem judecătoresc independent funcțional, care este un element indispensabil în capacitatea statului de a oferi acces la justiție pentru locuitorii și instituțiile țării. Este concluzia la care a ajuns Comisia Internațională a Juriștilor ca a urmare a misiunii ICJ în Moldova în noiembrie 2018, bazându-se pe activitatea misiunilor anterioare întreprinse în 2004 și 2012.
Raportul ICJ „Promisiunea neîndeplinită privind un sistem judecătoresc independent în Moldova”, lansat la Chișinău, include o serie de recomandări specifice pentru reformă, în vederea asigurării unei independențe judiciare depline și a unui sistem judecătoresc eficient, se arată într-un comunicat de presă al Centrului de Resurse Juridice din Moldova.
„În timp ce multe reforme legislative semnificative au fost întreprinse, independența sistemului judecătoresc este departe de a fi obținută în Moldova. Sunt necesare reforme legislative, dar mai mult decât atât, este necesară o schimbare a mentalității și a culturii de lucru a judecătorilor înșiși, care trebuie să protejeze și să promoveze independența judiciară în munca lor”, a spus Massimo Frigo, Consilier juridic principal în cadrul programului ICJ pentru Europa și Asia Centrală.
ICJ a recunoscut că s-au înregistrat progrese importante în multe domenii, inclusiv în eforturile de a asigura înregistrarea audio a tuturor ședințelor de judecată, introducerea unui sistem de alocare aleatorie a dosarelor și majorarea personalului și a salariilor pentru toți judecătorii.
Cu toate acestea, ICJ a ajuns la concluzia că implementarea acțiunilor prevăzute în cele mai importante reforme din domeniul justiției trenează și deseori este afectată de lipsa voinței politice și a convingerii.
Cultura de subordonare ierarhică pronunțată în sistemul judecătoresc și a judecătorului rămâne prevalentă printre judecători
ICJ este îngrijorată de constatările conform cărora Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – organ de auto-administrare judecătorească – în loc să-și îndeplinească rolul său crucial de apărare a independenței sistemului judecătoresc ca instituție și a independenței individuale a judecătorilor, a devenit un instrument de presiune asupra unor judecători și o amenințare la independența lor.
„În timpul misiunii noastre, am auzit mărturii și relatări despre judecători care deseori trăiesc în stare de frică: frica de a-și exprima opinia despre situația din sistemul judecătoresc, și frica urmăririi penale doar pentru pronunțarea unei hotărâri contrare dezideratelor procuraturii sau ale oamenilor de la putere”, a spus Massimo Frigo.
Realizarea independenței judiciare necesită o schimbare de atitudine față de sistemul judecătoresc din partea executivului și a altor ramuri ale puterii de stat și din partea mediului privat, dar, cel mai important, din partea judecătorilor înșiși.
