Pe 27 octombrie Catalonia şi-a proclamat independența. Imediat după aceasta, Guvernul Spaniei a dizolvat Executivul şi Parlamentul regiunii şi a decis organizarea de alegeri anticipate. Astăzi, parchetul spaniol a cerut mandat de arestare european pe numele preşedintelui catalan destituit Carles Puigdemont, care zilele trecute a ținut o conferință de presă chiar din inima Europei, adică din Bruxelles. Concluzionând, în interiorul Spaniei și implicit în interiorul UE s-a creat o regiune separatistă care poate avea efecte destul de periculoase pentru toată comunitatea europeană.
Pornind de la aceste realități și comparându-le cu situația din R. Moldova, în interiorul căreia există la fel o regiune separatistă – Transnistria, care și-a proclamat independența în 1992 (nerecunoscută de nimeni la nivel internațional), prezint mai jos diferențele și asemănările între cele două cazuri.
Principala asemănare este implicarea Federației Ruse, în R. Moldova în forță (ulterior a fost recunoscut faptul că în 1992 a fost un război între R. Moldova și Rusia, iar Acordul de Pace a fost semnat tot între aceste două țări), iar în Spania mai voalat. Totuși suntem în anul 2017, iar Spania este membră a UE. Rusia își dorește cât mai multe focare de destabilizare în Europa și în lume. A reușit prin ceea ce înseamnă acum războiul din Siria să declanșeze o mare criză a imigranților care dă mari bătăi de cap Europei. Din cauza acestei grave crize, vin la putere partide populiste cu mesaje anti-imigranți, anti-Europa. Iată deci cum prin mesaje populiste, prin dezinformare și manipulare, Kremlinul reușește să destabilizeze total Spania și implicit Europa. De parcă Brexitul nu a fost suficient. Deocamndată, Moscovei i-a reușit crearea de noi focare în interiorul UE. Să vedem cum va reacționa UE în continuare.
Și în Catalonia și în regiunea transnistreană au fost organizate referendumuri privind autodeterminarea regiunilor, însă aceste referendumuri nu pot fi luate în calcul pentru că la ele nu a participat întreaga populație a Spaniei sau a R. Moldova care să se pronunțe pentru viitorul acestor regiuni. Așa ar fi fost corect, dar cine stă să facă pași corecți când e vorba de destabilizare?
Cea mai mare diferență pe care am sesizat-o este comportamentul autorităților constituționale. În Spania, Guvernul Spaniei a dizolvat imediat Executivul şi Parlamentul Cataloniei, iar Parchetul General din Spania a iniţiat o procedură judiciară împotriva liderului Cataloniei, Carles Puigdemont, suspectat de rebeliune, faptă pentru care riscă aproape 30 de ani de închisoare. Mai mult, după ce Puigdemont a părăsit Spania, parchetul spaniol a cerut și mandat de arestare european pe numele separatistului.
Ce s-a întâmplat în R. Moldova în 1992 când în frunte cu liderul separatist Igor Smirnov a fost proclamată independența regiunii transnistrene? Să ne amintim acel episod povestit de atâtea ori de către generalul Ion Costaș, pe atunci ministru de Interne, apoi al Apărării, când liderul separatist de la Tiraspol Igor Smirnov a fost capturat la Kiev, adus la Chișinău și ulterior eliberat. De ce a fost eliberat? Cine l-a eliberat? Fostul președinte Snegur a dat vina pe Parlament, conducerea Parlamentului de atunci a făcut aluzie la președinte în calitate de comandant suprem al armatei, dar nici până astăzi nimeni din cei vizați nu a iesit să recunoască public de ce a procedat așa. E clar, frica de Rusia a fost mult prea mare. Dar ce folos că s-au supus Rusiei dacă nici peste 25 de ani nu a fost posibilă soluționarea acestui conflict, iar între oamenii de pe cele două maluri ale Nistrului au crescut ziduri și sârme ghimpate.
De ce timp de 25 de ani niciun lider separatist de la Tiraspol, care s-a plimbat nestingherit la Chișinău nu a fost reținut de către Procuratura Generală a R. Moldova? Avem și noi articole în Constituție care se referă la rebeliune, articole care vorbesc despre faptul că teritoriul Republicii Moldova este inalienabil. Eu cred că au existat suficiente motive și articole din legislația națională care au fost încălcate de liderii separatiști de la Tiraspol pentru care ar fi trebuit trași la răspundere cu ispășirea pedepsei în pușcărie.
Dar ai noștri ”bravi demnitari” au preferat și preferă să facă afaceri împreună cu separatiștii, în detrimentul apărării suveranității, independenței, unității şi indivizibilății republicii.
Iată diferența între un stat european și unul post-sovietic.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu!