Înainte de a vorbi despre valoarea libertății astăzi, mai întâi să dăm o definiție a acestei noțiuni. Așadar, potrivit dexonline.ro, libertatea înseamnă:
1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.
2. Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat.
Starea celui care nu este supus unui stăpân.
Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată.
Probabil puțini își pun această întrebare atunci când sunt în libertate, când au posibilitatea să aleagă, când se bucură de mai multe drepturi. Cel mai des te întrebi cât costă libertatea doar atunci când fie ajungi după gratii, fie ești privat de anumite drepturi. Uneori nici miliardele nu ajută ca să îți recapeți libertatea. Și mă refer aici la libertatea de a gândi, de a decide, de a alege, de a munci, de a trăi, de a iubi.
Nouă, basarabenilor, ni s-au furat mai multe libertăți de-a lungul secolelor. După 1812, ni s-a furat libertatea de a gândi, de a vorbi în limba maternă, de a munci, de a alege unde și ce să înveți. Mulți au fost întemnițați, alții și-au pierdut libertatea de a trăi în propria casă, în propria țară. Și așa libertatea pare să ne fi părăsit mai bine de două secole.
Astăzi deja suntem lipsiți și de libertatea de a alege în cadrul unor scrutine. Se pare că oricum ar vota oamenii, această alegere nu mai contează. Justiția poate anula cu ușurință voința alegătorilor și le poate fura cetățenilor votul.
Suntem un popor care nu știm să prețuim libertatea, care nu se poate bucura de această libertate care mai degrabă ne-a fost oferită, decât dobândită. Încă mai așteptăm ca cineva să decidă pentru noi ce să învățăm, unde să muncim, ce să gândim și ce să spunem. Câți mai sunt și astăzi nostalgici după URSS, când sistemul decidea pentru individ cât și unde să gândească, cât și unde să învețe sau să lucreze. Era suficient să îi ia mașina de dimineață, să îi ducă “la colhoz pe dealul mare”, să îi hrănească la amiază și să îi ducă apoi seara acasă. O ”viață” mai frumoasă nici că puteai dori. Despre ce fel de libertate puteai vorbi atunci?!
Mai este un aspect care trebuie amintit în acest articol, cine acceptă o favoare, își pierde libertatea. Anume în acest spirit e bine să fie educată tânăra generație, copiii noștri. Să nu acceptăm favoruri și să ne prețuim libertatea. Altfel, ne transformăm în sclavi, iar sclavi am trăit mai mult de 200 de ani. Oare nu e de ajuns?!
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu