Nu este nicidecum un titlu utopic. Și chiar dacă ar părea de necrezut, istoria ne mai dă o șansă. O șansă ca poporul român să se reunifice și să construiască o Românie Mare. Fiindcă știm, istoria se repetă. Vrem noi sau nu vrem, acceptăm sau nu un astfel de principiu universal.
De ce spun asta? Această șansă, să zicem, este legată de evenimentele care vor urma în Ucraina. Cine crede că războiul din Ucraina nu va avea repercusiuni asupra R. Moldova se înșală. De deciziile care se vor lua la Kiev depinde în mare parte și soarta acestui stat R. Moldova. Să nu fim naivi, expansiunea pe care și-o dorește Rusia cu atâta vervă vizează nu doar Ucraina, dar și R. Moldova.
Istoria o spune cu voce tare: cineva are de pierdut, cineva – de câștigat în urma războaielor. Așa a fost întotdeauna și așa va fi și de acum încolo. Să ne reamintim: în 1918, șansa a fost de partea noastră, a poporului român, care a avut ocazia să se reunifice. Ca să nu intrăm prea mult în detalii istorice, Marea Unire de la 1918 a fost consecința unor conjuncturi din timpul primului război mondial.
Analizând evenimentele, declarațiile din ultima perioadă, cred că acum suntem mai aproape ca niciodată (în ultimii 30 de ani) de înfăptuirea Unirii. Asta doar cu condiția ca actuala guvernare de la București și Chișinău să nu fie la fel de lașă ca cea din 1991, atunci când s-a ratat marea șansă istorică de reunificare a neamului românesc. Dacă nu se reușește acum Unirea, atunci și în următorii 30 de ani tot sub influența Rusiei vom fi.
Așa cum spuneam anterior într-un interviu pentru adevarul.ro, nu actuala guvernare PAS, ci altă generație de politicieni va realiza acest ideal măreț de reunificare a neamului românesc. Însă ce poate face actuala guvernare este să își aducă aportul în realizarea dezideratului unirii, prin stabilirea unui plan de acțiuni comun cu Bucureștiul în cazul unei invazii a Rusiei în Ucraina. R. Moldova și România trebuie să aibă acest plan comun de acțiune și manevră, care să prevadă, într-un final, reunirea celor două state românești.
E nevoie de mult curaj, voință și dragoste de neam! Le avem oare?!
Editorial semnat de Elena Robu