În sfârșit, după 20 de ani, cetățenii din R. Moldova au revenit la alegerea directă a președintelui țării. Au fost zeci de proteste în care a fost formulată această revendicare, iar într-un final Curtea Constituțională a decis pentru un popor întreg revenirea la alegerea directă a președintelui. Chiar dacă oamenii și-au dorit acest lucru, în opinia mea, rata de participare la vot atât în primul tur de scrutin, cât și în al doilea, a fost sub așteptările mele. Am avut mare noroc de diaspora care s-a mobilizat impresionant, oferind în felul acesta o speranță pentru viitorul R. Moldova.
Și de această dată, mașinăria de vot a funcționat impecabil, cu primari care trebuiau să asigure o anumită cotă de voturi, cu autocare organizate, cu voturi vândute, cu oamenii folosiți pe post de „oi”, iertată să îmi fie această expresie. Și de această dată, mii de moldoveni aflați în străinătate nu au putut să voteze din cauza lipsei buletinelor de vot (acum, această stare de lucruri a devenit și mai critică). Însă tot, și de această dată, autoritățile se ascund după deget, bagă capul în nisip și spun că totul este conform legislației. Bat-o vina de legislație! Eu așa și nu pot înțelege ce fel de legislație avem dacă oamenii nu sunt protejați, dacă li se îngrădește dreptul la vot? Pentru cine este această legislație? Ea este mai sfântă decât drepturile firești ale cetățenilor acestei țări? Prea simplu, stimați guvernanți să dați vina pe legislație.
În țările democratice, după dezastrul de la secțiile de votare din străinătate, ar fi urmat cel puțin câteva demisii, cel puțin câteva reacții din partea primelor persoane în stat, cel puțin câteva scuze de rigoare. Însă nu la noi, unde majoritatea se fac că plouă, acoperiți de umbrela legislației.
Concluzia mea este că aceste alegeri nu au fost nici pe departe corecte. O parte din responsabilitate o are și echipa candidatului unic al opoziției de dreapta, Maia Sandu, care nu a avut observatori în toate secțiile de votare. Cum este posibil așa ceva? Asta în timp ce PSRM a avut câte doi observatori în toate secțiile de votare. De unde să știm că voturile au fost numărate corect?
De ce gagăuzii și cei din regiunea transnistreană au votat așa cum au votat? Pe lângă organizarea forțată, autocarele gratuite și alte posibile facilități, mai este o chestiune la mijloc. Nici Maia Sandu și nici echipa candidatului unic al opoziției de dreapta nu au fost să se întâlnească în Găgăuzia cu alegătorii. De ce au fost ignorați? Cu ingnoranță, nu ajungem prea departe. Explicația, comunicarea directă cu cetățenii, ar aduce mai multă lumină în mintea alegătorilor.
Aceste alegeri au scos la suprafață multiplele măști pe care le are acest popor, multiplele frici și fobii, dar și o mare incertitudine cu privire la viitor. Ce urmează? Mă tem că va fi o divizare și mai profundă, dar probabil, așa ne curătăm ca societate. Asta înseamnă trasnformarea pe care ne-o dorim.