Experta internațională în politici de sănătate, Ala Nemerenco, scrie pe rețelele de socializare despre ”cum Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale se ocupă cu vânarea absolvenților de la medicină care fac rezidențiate peste hotare pentru ca ei să ramburseze sumele cheltuite din buget pentru studiile lor”.
Potrivit expertei, sunt foarte multe astfel de procese de judecată pe rol, iar hotărârile se ștampilează ca la conveier conform ordinelor venite de sus. Și toate se încheie cu magica frază: „Decizia este irevocabilă și nu se supune nici unei căi de atac”.
Ala Nemerenco oferă și un exemplu al unei astfel de decizii ”aplicată unui medic care își face rezidențiatul peste hotare și care va deveni cândva o mândrie pentru neamul nostru, acolo, în țara care îl va adopta. Azi însă, țara lui, îl cară prin judecăți pentru a întoarce o sumă de 235 mii lei, bani, pe care dacă i-ar fi avut, nu ar fi plecat nicăieri. Pe de-o parte, parcă ar părea corect ca cei cu studii plătite din buget să-și servească propria țară, dar pe de altă parte, dacă această țară le plătește salarii mizere și nu le oferă condiții de muncă, nu înseamnă oare că îi forțează ea să plece pentru a supraviețui?”, scrie experta pe Facebook.
În același timp, Ala Nemerenco formulează 10 întrebări, la care știe că nimeni nu va răspunde, dar poate le vor fi de ajutor avocaților în aceste procese rușinoase de judecată, în care mama-țară își judecă copiii:
1) ”De ce în domeniul medical nu este aplicată Hotărîrea de Guvern nr 923 din 04.09.2001 cu privire la plasarea în cîmpul muncii ai absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate de stat, conform căreia, contractele trebuie să se semneze la încadrarea abiturientului în studii, dar nu la inițierea studiilor postuniversitare de rezidențiat, când se aplică responsabilitatea de rambursare și pentru perioada retrospectivă a studiilor universitare?
2) De ce statul/ministerul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a acordat loc de trai, și din acest motiv absolventul nu a putut pleca să îndeplinească serviciul obligatoriu? În multe din contracte, pe care le-am văzut, era stipulată clauza că viitorul medic va fi asigurat cu locuință, și ministerul își asumă această obligație. A avut curajul vre-un absolvent care avea o așa clauză în contractul său să acționeze statul în judecată?
3) De ce statul/ministerul nu oferă un salariu care i-ar acoperi tânărului medic costurile de trai și viață, astfel ca el să nu refuze să activeze conform repartizării, și să nu fie împins să caute un loc de muncă peste hotare, adesea parcurgând tot rezidențiatul de 3-5 ani de la început? Are curajul vre-un tînăr medic să încerce să demonstreze că a refuzat să se încadreze în sistemul public din motiv că salariul oferit nu-i ajunge nici de chirie și cheltuieli curente?
4) De ce contractele semnate la început de rezidențiat nu au avut niciunul inclus suma reală pe care ar fi trebuit s-o restituie absolventul, deși aceste sume sunt cunoscute? Cum să fie semnat un contract de rambursare în care nimic nu e scris. Avocații ce zic?
5) De ce contractele nu au locul aproximativ al repartizării, ci sunt din punct de vedere mult prea virtuale și un joc de-a „cum va fi noi vom decide”? La momentul absolvirii, tinerii medici au cel puțin vârsta de 30-34 ani, iar dacă sunt după colegiul medical, și mai mult, deci au deja familie și copii, or, acesta pentru ei este de asemenea un moment foarte important.
6) De ce nu este calculată munca rezidentului, care include acordarea unei multiple game de servicii medicale și efectuarea a zeci/sute de gărzi pe parcursul a 3-5 ani de rezidențiat? Care este echivalentul acestei munci în valoare monetară în contextul beneficiului pe care l-a avut statul, plătindu-l nu cu salariu, ci doar cu o bursă simbolică?
7) De ce nu este calculat beneficiul adus sistemului de sănătate de către medicii rezidenți pe parcursul celor 6-12 luni obligatorii de activitate practică în cadrul instituţiilor medico-sanitare publice, conform necesităţilor sistemului de sănătate, marea majoritate din ei fiind încadrați nolens-volens în ultimii ani de rezidențiat în acest stagiu de practică independentă ca medic, adesea cu contracte de muncă (conform HG 884 din 28.12.2015 cu privire la organizarea studiilor prin rezidențiat)? I-a fost apreciată valoarea monetară acestei perioade ca ea să fie exclusă din suma pe care ar trebui să o restituie?
8) Este această perioadă de activitate practică exclusă și din cei 3 ani de servitute ca una deja executată?
9) De ce un absolvent cu studii acoperite din buget trebuie să întoarcă o sumă mai mare decît cea care a cheltuit-o un absolvent care a studiat prin contract? Un studiu realizat de OMS în 2014, a relevat că cheltuielile statului pentru studiile de șase ani ale unui student la medicină la buget erau de 201 834 lei, pe când studiile prin contract pentru exact aceeași perioadă costau 139 524 lei, adică cu 70 mii de lei mai puțin sau tocmai cu 30%. Sau de ex. rezidențiatul la chirurgie costa în 2014 157 mii de lei la buget, iar la contract – 90 mii, aproape de 2 ori mai puțin. De ce? Și rezultă oare că și competențele/abilitățile câștigate de către cei cu studii contractuale ar fi cu 1/3 sau de 2 ori mai slabe? 🙂 Desigur că nu. Atunci de unde așa aberații matematice și care e poziția Ministerului Finanțelor la acest subiect, căci el este autoritatea care aprobă costurile de instruire per student.
10) De ce Guvernul, dacă a decis să-și umple caznaua furată mereu, o face doar din contul celei mai nobile și acut necesare societății și totodată celei mai prost plătite în continuare profesii – medicina? De ce alte ministere nu aplică sancțiuni atât de severe proaspeților specialiști ce și-au făcut studiile din cont bugetar și nu s-au mai încadrat în serviciu? Nu avem oare o carență tot atât de mare de cadre în grădinițe, școli, sectorul public, în special agenții, primării, unde e criză mare de funcționari public? O fi aceasta din motivul că portofoliul sănătății aparține de ani buni partidului de guvernământ, iar miniștrii sunt niște sârguincioși cu multă inițiativă?
Și ultima întrebare: de ce un stat care dorește un viitor frumos cetățenilor săi, își construiește guvernarea pe metode de respingere a tinerilor, a pedepsei, marginalizării și căratului prin judecăți? Oare nu înțelege nimeni că așa măsuri vor avea efectul bulgărelui de zăpadă care aruncat din vârf de munte va provoca o avalanșă? Pedeapsa va crea o reacție de respingere, care ar putea fi și mai înverșunată și aceasta va însemna pierderea irecuperabilă a medicilor. Banii întorși în cazna nu vor putea trata pacienții, nu vor face gărzi de noapte, nu vor salva vieți. Banii întorși în cazna vor putea produce un medic în următorii 9-12 ani. E trist, dar mulți din cei care astăzi au nevoie de asistență medicală, atunci nu vor mai fi…”
