„Avem…nu știu ce nu avem…dar era bine dacă aveam”, presedintele R. Moldova, Nicolae Timofti.
Cred că asta se întâmplă în capul moldovenilor și atât timp cât nu vom ști ce nu avem pentru ca să mișcăm lucrurile din loc, să luăm decizii, să facem schimbări, atâta timp ne vom lamenta că noi nu putem una, a doua, a treia, a patra. Ne vom uita la vecinii noștri care au reușit pentru că au avut ceva ce nouă ne lipsește. Vom aplauda alte revoluții, vom scrie scenarii pentru revoluțiile noastre, dar mai mult de atât nu vom face. De ce? Pentru că ne lipsește ceva…
Ne lipsește curaj, demnitate, verticalitate, integritate, sentimentul că suntem un popor, că acest teritoriu ne aparține, că suntem stăpânii și nu sclavii acestui pământ. Ne lipsește educația, cultura politică, mai multă informare, cititul de ziare, de investigații, mai multe întrebări și mai puțin dat din cap.
Din discuția de ieri cu activistul civic Valeriu Pașa am tras concluzia că nu prea există condiții pentru organizarea unei revoluții în R. Moldova, dar și că nu are cine să facă această revoluție. Cu referire la 7 aprilie 2009, Valeriu crede că nu a fost vorba de un protest prin care s-a produs schimbarea. Opoziția de atunci (PLDM/PL/PD) a vrut doar să pună mâna pe schemele guvernarii comuniste și să le dezvolte în interese personale, lucru care s-a și întâmplat. Alegerile anticipate din 2009 nu au fost cauzate de revolta tinerilor, ci de acțiunile opoziției în Parlament.
Ca să facem revoluție ne lipsesc mai multe calități. Nu avem o națiune civică, nu avem lideri politici care sunt capabili să plaseze tot timpul interesele poporului deasupra intereselor politice. Avem un nivel de cultură politică foarte scăzut, o acceptanță a corupției enormă. Nu are cine face revoluție, a spus Valeriu Pașa la emisiunea Alb&Negru.
Lumea care iese la proteste este prea puțină pentru o schimbare adevărată. Nici măcar cu 100 de mii de oameni în stradă nu se poate face revoluție. Dezamăgirea este și mai mare în situația în care nu există o finalitate/rezultate ale protestelor, iar guvernării pare să nu îi pese de ceea ce vor oamenii, interesele lor de partid sunt mult mai importante decât interesele propriilor alegători.
Schimbarea trebuie să vină de la fiecare din noi. Să nu dăm mită/mulțumiri în spitale, să nu dăm mită la profesori, să nu cumpărăm examene, diplome, să nu dăm mită polițiștilor pentru depășirea vitezei sau că am fost prinși în stare de ebrietate, să nu căutăm cum să ne eschivăm de la respectarea legii, să nu apelăm la rude, prieteni pentru a ne angaja la un loc de muncă, să nu ne eschivăm de la plata impozitelor, să nu acceptăm salariile în plic, să boicotăm posturile de televiziunie rusești de propagandă, să nu ne uităm la tot felul de emisiuni așa-zise de divertisment de la posturile rusești de televiziune care au scopul de a ne spăla creierii, să solicităm mai multe canale tv independente. Acestea sunt lucruri care depind de noi, nu de anumite hotărâri de Guvern sau Parlament.
Cei care vor cu adevărat schimbarea, o pot face începând cu ei!